ICOANA, FOTOGRAFIA DE FAMILIE, INTERIOR ...

Muzeul „ASTRA” aşteaptă venirea sărbătorilor şi în expoziţia-atelier „Icoana, fotografia de familie, interior...”, ce va fi deschisă încă de joi, 18 Decembrie 2008, în sala de conferinţă a Casei Artelor din Piaţa Mică, nr. 21.

Expoziţia este un bun pretext de întâlnire a elevilor, invitaţi la orele de pedagogie muzeală, în această ultimă săptămână de şcoală, înainte de vacanţa de sărbători, pentru provocarea organizării de expoziţie de jurnal de familie. Copiii vor veni cu fotografii de familie şi le vor panota, după propria lor gândire muzeografică.

Proiectul nostru este o întoarcerea la noi înşine, prin imaginea atât a icoanei pictate pe sticlă, cât şi prin developarea amintirilor de interior de familie.

Sunt doar câteva întrebări la care încercăm să găsim răspunsuri:

Ce reprezintă icoana în spaţiul, timpul şi gândul nostru?

Fotografia de familie este o pagină de jurnal intim, rezistent dincolo de decupajele impuse?

Care sunt legăturile de sânge dintre o icoană şi o fotografie de familie?

Cum organizează un copil propria lui expoziţie?

Cu drag Vă aşteptăm să veniţi să vizitaţi expoziţia noastră atelier, să vă amintiţi interiorul de sărbătoare...peregrinat de-a lungul timpului...

Ada Maria Popa

Din lumină lină floare...

 

Din lumină lină floare,

ca de măr şi Sărbătoare…

într-un cer ca de Crăciunu',

unde-i colb de aur bunu…

şi se face-n albu-i faur,

aripile albe zbor,

fâlfâit prin nea şi aur…

tainic, criptic, călător…

 

ionuţ lăpădat, decembrie, 9, marţi, mmviii.

Noi mergem să colindăm – spectacol de Sfântul Nicolae. Parada măștii și a costumului popular – atmosferă de sărbătoare în centrul Sibiului

De Sf. Nicolae încep colindele în satul tradițional. Colinda copiilor (Steaua) se cântă prima și începe constituirea cetelor de juni, repetițiile acestora, se confecționează măștile și costumele folosite în cadrul colindului de sărbători.

Ceata flăcăilor din Chirpăr a prezentat Jocul Lolelor , tradiție legată de sărbătoarile de iarnă, ținută de obicei în a patra zi de Crăciun. Este o combinație între teatrul folcloric al mascaților și obiceiul lolelor practicat de sași la intrarea în postul Paștelui (de Duminica Cenușii , când se spală cu cenușă vasele folosite de Paști).

Grupul folcloric Spicul din Luciu (Ialomița) a interpretat colinde antifonice (grupul de bărbați se împarte în două și cel de-al doilea preia linia melodică a ultimei silabe a primului). Au prezentat un colind de casă Cestor curți mari, un colind de fată, un colind de voinic (cu tema leului) și un colind de copil (Sub aripa cerului). Coordonatorii grupului sunt domnii învățători Anica și Mihai Casian.

Ansamblul folcoric Macoveiul din Padina (Buzău) a prezentat un program de colinde - colindul de casă, de fată și de voinic - specifice zonei lor (interferența zonei Buzăului cu cea a Brăilei – granița Bărăganului), precum și un joc de capră. Coordonatorul grupului este domnul învățător Costică Urse.

Ansamblul folcloric din Sticlăria-Scobinți (Iași) a prezentat Jocul Cerbului – un fragment din alaiul mascaților din teatrul folcoric specific zonei. Ansamblul este coordonat de d-nul Ion Hristu.

Corul Școlii Generale din Alămor – 22 de persoane – a prezentat colinde din zona lor. Coordonatorul corului este doamna învățătoare Marilena Florea. (Mirela Crețu)

Ansamblul Doruleț transilvan a prezentat un spectacol de colinde, muzică populară și dans din zona comunei Șeica Mare. Coordonatoarea ansamblului, doamna învățătoare Virginia Benghea, a acompaniat grupul la vioară, alături de fiica sa.

Parada măștii și a costumului popular a animat zona centrală a orașului, călăreții mascați atrăgând sute de privitori. Plecați din Parcul Tineretului, călăreții au rămas în Piața Mare în timpul spectacolului oferit de ansamblul Doruleț transilvan din Șeica Mare. Călăreții au pătruns apoi în Piața Mică și s-au îndreptat spre Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului. Intenția paradei a fost aceea de a crea o atmosferă de sărbătoare, dând startul colindului din Sibiu. Parada a fost animată de către o trupă de mici toboșari. (Ovidiu Baron)

Decembrie, Undrea, Luna lui Cojoc

Prima lună a iernii îi obligă pe gospodari să-şi rânduiască rezervele din pivniţe. Frigul reduce activităţile pe afară, însă animalele trebuie bine îngrijite şi apărate ca să treacă fără pagube sezonul rece. Aceasta înseamnă şi respectarea unor interdicţii simbolice de sărbători. Tradiţia populară consideră această lună definitorie pentru întreaga iarnă şi chiar pentru anul următor, de aceea se urmăresc cu atenţie anumite semne care pot ajuta la prevederea vremii. Astfel, gerul la începutul lunii înseamnă că vor urma 10 săptămâni asemenea. Dar gerul şi neaua sunt de bun augur prevestind un an mănos cu spor la grâne. Prea multa ninsoare va însemna şi un Cireşar (iunie) ploios aşa cum gerul sec însă, aduce o vară secetoasă ceea ce va crea probleme recoltei de porumb. Vremea domoală înseamnă Paşti friguroase şi o vară ploioasă. Luna decembrie, definind iarna, este ca o cumpănă pentru vara viitoare. Comportamentul animalelor de asemenea dă indicii asupra vremii: dacă porcii mănâncă, mult va fi timp senin iar prezenţa animalelor sălbatice aproape de sat, înseamnă o iarnă grea.

Oamenii petrec mai mult timp în casă, copii fiind acum în centrul preocupărilor familiei şi evident cei mai fericiţi beneficiari ai sărbătorilor lunii. Dacă în prima zi, închinată Sf. Naum cel învăţat, sunt puşi să studieze “ca să se facă deştepţi”, în celelalte sărbătorilor vor avea roluri în desfăşurarea obiceiurilor tradiţionale şi vor fi recompensaţi cu daruri ( haine noi, dulciuri, jucării).

Toate practicile tradiţionale magico-religioase au ca scop apărarea casei, familiei, mai ales copii şi animalelor de orice rău. (Carmina Maior)

Meisteradvent 2008- Bad Goisen, Austria

Muzeul "ASTRA", împreună cu o echipă de creatori populari, este invitat începând cu anul 2005 să participe la Târgul de Crăciun organizat de Landul Salzkammergut şi Institutul Cultural Român din Viena, în diverse localităţi. În această iarnă Galeriile de Artă Populară vor participa împreună cu cinci creatori populari la târgul care va avea loc la Bad Goisern, localitate aflată la 65 km de oraşul Salzburg.

Vor fi prezentate spre vânzare obiecte ceramice, textile, sculpturi în lemn, podoabe din mărgele, toate specifice acestui sezon, confecţionate de: Neculai Diaconu, Codlea, Braşov; Mihaela Todoran, Salva, Bistriţa-Năsăud; Ştefan Bara, Huedin, Cluj; Pall Agoston, Corund, Harghita; Tofalvi Laszlo, Corund, Harghita.

Standul va fi completat de "arome tradiţionale": sarmale cu mămăligă şi ţuică fiartă care vor îmbia pe localnici şi pe vizitatorii veniţi din întreaga Austrie. (Ioana Luca)

Zilele „Academiei Artelor Tradiţionale din România”, o ultimă întâlnire în anul acesta

În această săptămână, în data de 12 Decembrie 2008, în Dumbrava Sibiului, Muzeul „ASTRA” organizează o ultimă întâlnire, în anul acesta, a membrilor „Academiei Artelor Tradiţionale din România”.

Cu emoţia caldă de sărbătoare, aşteptăm cu drag, sosirea oaspeţilor de onoare, dorind să nu treacă anul 2008, fără a le mai fi pentru încă o dată gazdă bună.

Unele dintre importantele deziderate ale acestei reuniuni sunt prezentarea în avant-premieră a Catalogului de colecţie „Academia Artelor Tradiţionale din România”, publicaţie mult aşteptată, pregătită de Muzeul „ASTRA”, şi, nu în ultimul rând, invitarea la expoziţia, dedicată „academiei ţăranului şi satului românesc”, care va fi vernisată în 30 Ianuarie 2009, în sala Casei Artelor, eveniment ce se anunţă, încă de pe acum, o metaforă a comuniunii întru tradiţie.

Catalogul de colecţie al „Academiei Artelor Tradiţionale din România” se doreşte a fi o prezentare a membrilor academicieni, meşteri şi creatori populari, integraţi în secţiunile artelor plastice, arte religioase, arte muzicale, arte literare, arte ludice, arte mecanice, arte culinare.

Catalogul, pe lângă repertorierea unei colecţii valoroase de „tezaure umane vii”, a unui patrimoniu imaterial demn de a fi cunoscut publicului-vizitator-cititor, iubitor de artă, mai conţine şi un discurs al imaginii, semantic coagulant.

Asemenea unui album de prezentare a unei colecţii de „bijuterii vechi de argint”, acest catalog este conceput ca un jurnal de patrimoniu imaterial oglindit într-un jurnal al patrimoniului material.

Colindându-ne inimile cu drag-ul pentru cei apropiaţi, aşteptăm sărbătorile alături de Prietenii Muzeului „ASTRA”. (Ada Maria Popa)

Expoziţia temporară – Jocul măştii (5 decembrie 2008 – 20 ianuarie 2009). Vernisaj la ora 14,00

  Acum, când sărbătorile de iarnă încep să semene din ce în ce mai mult cu cele vest europene, iar datinile şi obiceiurile noastre sunt puse la timpul trecut, Complexul Naţional Muzeal „ASTRA” vine cu o nouă propunere: expoziţia temporară Jocul măştilor (5 decembrie 2008 - 20 ianuarie 2009 ) găzduită în sala de expoziții de la ”Casa Artelor”.

Datinile şi obiceiurile sunt expresia fundamentală a identităţii unui popor, iar jocul măştilor are menirea de a de a reînvia, la intervale regulate de timp, miturile originare şi mai ales în preajma solstiţiului de iarnă, când un amplu spectacol cosmic are loc: moartea unui an şi naşterea unui an nou, de fapt inaugurarea unui nou ciclu temporal se produc frecvente apeluri la mască.

Jocurile cu măşti sunt adevărate cosmogonii ce regenerează timpul şi spaţiul, însă, din păcate, aceste semnificaţii sunt prea puţin cunoscute de contemporani şi considerăm necesară o astfel de expunere pentru reînvăţarea lor. Jocul măştilor este un vechi simbol al dansurilor rituale, fiind considerat un obicei păgân, care avea în trecut rol de purificare a spaţiului sătesc, dar simboliza, în acelaşi timp, şi fertilitatea. Jocul măştilor îi bucură atât pe jucători - dau frâu liber desfăşurării fanteziei, cât şi pe privitori - satisfac şi stimulează imaginaţia, iar cu prilejul sărbătorilor de Anul Nou stârnesc voia bună.

Prin aspectul, simbolul şi semnificaţia ei, masca este un „ obiect-fiinţă”, desprins de lumea realului. Masca trăieşte tumultuos, în lumea ei legea nu mai are canoane, sublimul devine grotesc, imposibilul devine posibil. Purtătorul măştii îşi pierde identitatea şi intră într-un rol care îi eliberează de tensiuni, devine liber, eliberat de reguli şi legi, iar acţiunile lui „răstoarnă” lumea, creând, pentru scurt timp, o altă lume.

Expoziţia Jocul măştilor doreşte să readucă în prim plan aceste piese de un simbolism remarcabil, fiind o simbioză între piesele aflate în colecţiile Muzeului „ASTRA” şi lucrările unor renumiţi creatori populari din zone emblematice pentru păstrarea acestui obicei precum Maramureş, Moldova, Ţara Vrancei, Dobrogea în vederea valorificării acestor piese „în oglindă”: măştile din colecţie şi creaţiile contemporane, a felului în care tradiţia acestui meşteşug se păstreză. (Simona Ghiorghieș)

Muzeograf Simona Ghiorghieş

Galeria anotimpurilor

Nou înfiinţata "Galerie a anotimpurilor" din incinta Casei Artelor vă invită, începând cu data de 2 decembrie a acestui an, să descoperiţi Iarna.

Vizitatorii Galeriilor de Artă Populară din Piaţa Mică vor avea bucuria să colinde "Galeria anotimpurilor" care abundă de icoane pictate pe lemn sau pe sticlă, pictură naivă, măşti tradiţionale, jucării ecologice, mănuşi, ciorapi de lână, papuci de casă din pâslă sau lână, ornamente din ceramică sau din pănuşi de porumb, simbolica "jordiţă" de Moş Nicolae, decorată într-un mod original, cu îngeraşi din pănuşi de porumb sau cu "Moşi" în ţinuta lor tradiţională alb-roşie, toate acestea fiind confecţionate manual, cu măiestrie, de creatori populari şi artizani din întreaga ţară. Atmosfera este întregită de bradul "de Crăciun" încărcat cu podoabe tradiţionale. Scena "Naşterii Domnului", cu personaje modelate din lut de artistul Nicolae Diaconu din Codlea, personalizează Galeriile în ajunul Crăciunului. Un grup de colindători, al cărui "părinte" este tot Nicolae Diaconu, a trecut să-i colinde pe toţi cei ce vor trece pragul Galeriilor.

Indiferent de sezon, Galeriile de Artă Populară din Piaţa Mică, Nr. 21 sau din Muzeul în aer liber vin întru întâmpinarea tuturor iubitorilor de tradiţie şi de frumos, de autentic şi de original, oferindu-le o gamă variată de produse de artă populară şi de inspiraţie tradiţională, pentru toate vârstele, gusturile şi "buzunarele".

Cu atât mai mult, în perioada premergătoare Sărbătorilor de iarnă, aceste expoziţii cu vânzare dezvăluie o lume desprinsă, parcă, din poveste, o lume în care personaje mitologice şi obiecte ritualice au rolul să reînvie atmosfera sacră a Sărbătorii Naşterii lui Iisus, să încânte pe vizitatori şi să ducă celor dragi, un dar pentru fiecare.

De asemenea, şi Librăria CNM "ASTRA" vine cu o gamă variată de oferte, prezentând ultimele tipărituri ale "ASTRA Museum", CD-uri cu muzică populară de calitate, marca "Fundaţia Alexandru Tzigara Samurcas", dar şi publicaţii specifice acestei perioade, printre care, cărţi poştale de sezon, albume, cataloage, ghiduri.

Varietatea şi abundenţa obiectelor expuse spre vânzare, în oricare unitate comercială (sau casierie) a CNM "ASTRA" vă oferă cel mai, potrivit autentic şi inspirat cadou de Sărbători.

Aşadar, vă aşteptăm să ne “colindaţi”, şi în acest an, începând cu 2 decembrie!

 

 

 

CNM "ASTRA". Galeriile de Artă Populară

Copiii Părintelui…

Într-un sat, undeva, prin Moldova, un copil era trist că pe Tatăl lui, care era preot, îl împarte cu alţi copii… avea şapte ani şi era puţin gelos. Pe tatăl lui nu-l avea, cum alţi copii îl aveau pe tatăl lor… Tatăl lui era părintele tuturor… şi timpul i se împărţea pentru toţi ai satului…

Şansa că era copilul Părintelui, mai târziu o socotise…

Am rămas mereu cu gândul la această relatare, deşi nu sânt fiul vreunui preot dar am avut şansa de a trăi lângă preoţi, încă de mic…

Aşa l-am înţeles şi pe Virgil, copilul despre care am scris mai sus.

Copiii Părintelui, oricare ar fi el, se hrănesc, în copilărie, cu prescuri şi se joacă prin biserici - mai ales când sânt mici – în timpul slujbelor, aici se simt ca acasă pentru că acolo este Tatăl lor şi mama lor şi au toată siguranţa.

Copiii Părintelui sânt frumoşi pentru că îl primesc pe Hristos atât de mereu, iar la masă când se pun mănâncă hrană binecuvântată. Cel puţin unul dintre copiii Părintelui devine Părinte…

Copiii Părintelui de multe ori când sânt bolnavi nu-l au fizic pe Tatăl lor aproape, el fiind plecat, mai degrabă, la alţi bolnavi… Copiii Părintelui ştiu despre tatăl lor că, uneori, mereu, poate fi plecat şi că întotdeauna este sărbătoare când este cu ei acasă…

Copiii Părintelui, când cresc mari îl văd pe tatăl lor alb şi luminat la chip şi au cea mai bună siguranţă a buniciei pentru copiii lor…

În Casa Părintelui totul era altfel… chiar şi singurătatea avea un miros anume, iar merele din fructieră se ocroteau de marea linişte aşezată pe orice obiect. În casa Părintelui mereu ardea o lumină în candelă…, siguranţa luminii pentru noaptea electrică a fiecărui univers… era frumos în Casa Părintelui…

În cuier atârnă haine negre şi lungi şi la uscat sânt cămăşile albe…, clătirea şi lucrul Mamei Preotese…, iar jocul copiilor Părintelui colorează, în nuanţe, tot universul dintre alb şi negru…

ionuţ lăpadat, decembrie, 3, mmviii, Sibiu.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în Muzeul din Dumbrava Sibiului…

Anul acesta împlinindu-se două sute de ani de la naşterea mitropolitului Andrei Şaguna (1808 – 1873), Sibiul, în ultimele trei zile ale lunii Noiembrie a devenit, prin excelenţă, locul de comemorare a marelui ierarh, prilej cu care a fost invitat şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel. Fost student al Facultăţii de Teologie sibiene şi devenit eminent teolog şi om de aleasă cultură, Patriarhul Daniel a primit sâmbătă, 29 noiembrie 2008, din partea Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, titlul de Doctor Honoris Causa, în aula facultăţii amintite.

Evenimentul a strâns nume sonore ale culturii şi spiritualităţii sibiene şi nu numai care, în mare parte, înspre ceasurile din acea zi au pornit spre Răşinari, locul unde Marele Şaguna fusese, cu timp în urmă, dus pe ultimul drum.

La mausoleul cu leii înlăcrimaţi, dinaintea mormântului Marelui Andrei, Patriarhul Daniel însoţit de Mitropolitul Laurenţiu, alţi ierarhi, preoţi ardeleni şi oficialităţi s-a rugat pentru mântuirea sufletului celui dintâi mitropolit al Ardealului.

La întoarcere, răspunzând invitaţiei adresate de Domnul Corneliu Ioan Bucur, Directorul General al C.N.M. „Astra” din Sibiu, Patriarhul Daniel şi întreaga suită care-l însoţea, au intrat pe poarta Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului, vizitându-l.

A fost foarte impresionat de cele văzute atât el cât şi întreaga delegaţie care-l însoţea, în ziua cu lumină ca de toamnă târzie, spunând, la plecare că va reveni în „biserica neamului românesc”…

Pe toate câte le are muzeul i le-a făcut cunoscute directorul acestuia, Domnul director Corneliu Ioan Bucur care, nu fără emoţie, i-a oferit Înaltului Ierarh câteva din publicaţiile instituţiei.

Ziua de 29 noiembrie a rămas o zi luminată pentru Dumbrava Sibiului şi muzeul de aici, Patriarhul Daniel este primul, dintre patriarhii Bisericii Ortodoxe Române, care-i trece pragul.

În cartea de onoare a Muzeului din Dumbravă, Patriarhul a scris: ”Felicitări pentru organizarea si prezentarea acestui minunat muzeu al spiritului creator si credincios, harnic si darnic din generatie in generatie si de la popor la popor!”

 

Ionuţ Lăpădat

muzeograf C.N.M. „Astra”

Parada măștilor și a costumului popular

Complexul Naţional Muzeal „ASTRA” doresţe sã recreeze atmosfera tradiţională în oraşul Sibiu, acum în preajma sărbătorilor de iarnă, readucând în atenţia publicului şi a tuturor turiştilor prezenţi în cetatea sibiană, vechea tradiţie a cãlãreţilor transilvãneni, îmbinată armonios cu spiritul festiv al sezonului. 

Astfel, în 6 decembrie va fi organizată Parada mãșţilor şi a costumului popular, realizatã în colaborare cu actorii-cascadori "Dorobantii Transilvaniei" şi grupul vocal-instrumental "Dorulet Transilvan" din Şeica Mare. 

Intenţia organizatorilor este aceea de a realiza o defilare a unor personaje cu mãşti si costume populare, cãlãrind pe douãzeci de cai dresaţi, pe traseul Parcul Tineretului – Strada Filarmonicii - Piaţa Mare - Piaţa Micã - Strada Nicolae Bãlcescu - Bulevardul Victoriei - Parcul "Sub Arini" - Aleea Cãlãreţilor - Pãdurea Dumbrava - Muzeul în aer liber. Parada a fost aprobată de Primăria Municipiului Sibiu și va porni la ora 11 din Parcul Tineretului. 

Caii sunt obisnuiţi cu festivitãţile, fiind folosiţi la numeroase ceremonii în comuna Şeica Mare. De asemenea, a fost realizat un program special de dresaj, coordonat de cãtre domnul Stefan Lãtea - Brandes, cascador profesionist, fost campion de cãlãrie şi membru în Comisia Nationalã de Atestare a Cascadorilor Profesionişti din cadrul Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România.

Călăreții vor purta costume tradiționale românești din zona Șeica Mare, steaguri de ceremonie și măști populare românești folosite în cadrul sărbătorilor de iarnă. Atmosfera va fi completată de prezența unui grup de percuționiști (cu repertoriu de percuție arhaică), un grup vocal-instrumental și de dansatori (de peste 35 de persoane). Spectacolul propriu-zis va avea loc pe scena amenajată în Piața Mare, parada și reprezentația oferită de artiștii din Șeica Mare reprezentând doar prima parte a unui program de peste două ore.

Biroul de presă CNM „ASTRA”

Pâinea…

Un lucru bun este ca pâinea, iar un om bun este „pâinea lui Dumnezeu…”. A mânca pâine este a te hrăni, a frânge pâinea este a împărtăşi, iar celui care priimeşte îi revine Bucurie ca, deopotrivă, şi ţie.

Acolo unde mănânci pâinea bună devine acasă. Numai acasă poţi mânca pâinea bună. Bucuria pâinii este bunătatea ca şi toate darurile ei.

Mamele sânt cele care fac pâine.

Bunătatea pâinii nu stă în aburul şi dulceaţa ei ci în firea ei, în faptul de a fi pâine, dar Hristos n-a voit să răspundă ispitirii şi facă din pietre pâine deşi, mai târziu, a făcut din orice… pâine… El fiind Pâinea din cer pogorâtă…

Pâinea, gramatical poate fi – fără a cere multă îngăduinţă – şi substantiv şi adjectiv dar şi Verb…

A conjuga, zic eu, verbul Pâine în toate timpurile şi modurile, înseamnă, îmi pare mie,: a trăi toate bucuriile fărâmiturile, firmiturile şi câte mai sânt…

Iar dacă mamele sânt cele care fac pâine înseamnă că pentru ca aceasta să fie bună: lacrămile să fie curate şi limpezi ca şi surâsul simplu…

Mai rămâne ca foamea celui care-o mănâncă să fie trudită…

ionuţ lăpădat, marţi, decembrie, 2, mmviii, Sibiu.

Dragostile mărului…

Mărul a fost cel dintâi fruct oprit, iar florile mărului atât de frumoase că oamenii n-au lăsat acest obicei al lor nici iarna, trecând înflorirea mărului pe coamele de refren ale colindelor.

Merii înfloresc de Înviere, primăvara şi nicicând, ca iarna nu se spune despre această rânduială a firii lor.

Firea mărului ţine de o taină anume, botanic, mărul pe care-l mâncăm este o minciună ca fruct, dar despre mere se vorbeşte tot timpul.

Toamna este a merelor, primăvara a florilor de măr şi iarna este a amândurora. Merele devin darul pentru sublimitatea florilor, de astă dată, înflorite, în colind. Florile de măr sânt ale Cuvântului, iar merele ale Omului. Cuvântul şi Omul: o altă taină… Nici vara, chiar dacă este un anotimp de tranzit spre rodire, nu a rămas fără mere coapte…, pentru că nu putea să rămână…, astfel se coc merele văratice… Un măr, acelaşi, tăiat pe din două, semn poate fi pentru o dragoste nouă… dar Dragostea şi merele, pe acolo pe unde ferestrele sânt mici şi de lemn iar ramele icoanelor albastre şi hainele din lână alburie, duc către moarte, o altă moarte…

Dragostea şi cununia sânt ca drumul de la măr la fructele mărului, cum de multe ori prin satele româneşti la cununie se duce Mărul… o creangă de măr înfiptă într-o pâine, creangă de care sânt prinse trei mere şi altele… şi cununia se face tot ca o moarte a unui fel de viaţă pentru cei doi, cu fructele acestui măr, neoprite… iar moartea când vine şi petrecerea omului spre Dincolo potrivesc aşezarea unui măr tot ca la cununie…

De la fructul oprit până la seminţele celuilalt măr şi de la merele copiilor la moartea părinţilor, cum şi de la cununia celor tineri până la moartea unei dragoste a lor a rămas întindere de timp cât ar ţine un colind… Dacă, uneori viaţa lui Hristos se întinde pe un colind, între florile mărului, cu atât mai lesne a omului…

*

Destinul mărului curat,

îi să devină din flori dalbe,

ca să-l mănânci la tine-n sat,

când plete… le ai dalbe…

să mai aduni pe piatră rouă,

tăcere, rost şi rostuire,

să-i faci la dor cunună nouă,

şi la potecă rătăcire…

să ducă-n raiul verilor,

pe sub povestea merilor…

ionuţ lăpădat, nov., 27, joi, mmviii, Dumbrava.

Incoerenţe?...

ninge Singur în Dumbravă,

peste-un lac cu valuri stinse…

şi aleile sânt ninse,

şi a dorului otravă…

de pe-o linişte grăbită,

plac-un gând pe-o creangă mare,

nu-i căzută în ispită,

doar fântâna-i cu căldare…

scoate din trecut isvoare

şi pe lâna încâlcită,

ca pe-un trup de piatr-o doare…

Ea-i cu paşii de lumină,

ci c-ar vrea o dungă nouă,

prinsă ca cu fir de rouă

la ţesutul din grădină…

dar ea nu-i de felul vremii,

vrea fuioarele avremii,

vrea şi raiul crengilor,

şi scărele către dor,

să le toarcă în fereastră,

când Dumbrava-i ca sihastră…

vremea ninsului se-ntoarce,

şi ce dor frumos le toarce…

liniştea-i la fel, grăbită,

el şi ea au câte-o scuză,

poartă la frig câte-o bluză,

tot din lână presucită…

 

ionuţ lăpădat, nov., 26, miercuri, mmviii, Dumbrava.

Localizarea unităţilor Complexului Naţional Muzeal ASTRA

View Complexul Național Muzeal ASTRA - unitati muzeale in a larger map

Elogiu bicicletelor...

Paradoxalul echilibru si subțirimea roților. Fragilitatea spițelor și țesătura lor inexactă pentru suportul rotirii, circumferința. Briatanicul lor discurs istoric si mântuirea fiecărei rapidități prin slujirea lor...

Bicicletele nu sânt ființe dar o pot primi pe a omului. Bicicletele sânt simple și curate, sânt cel mai simplu mijloc de transport în comunul proprietății omului. Bicicletetele, aproape întotdeauna duc singurătate. Bicicletele sânt refuzate pe ploaie chiar dacă, prin graba ploii, sânt cele mai potrivite pentru scurtarea relativă a distanței spre refugiu.

Bicicletele par a avea și un cod matematic, funcție de rotirile roților. Dacă discul pedalier se rotește o dată, discul dințat al roții din spate se rotește de mai multe ori, iar aici, forța de tractare și forța de frecare compun discursul aderenței producând acceptul și, respectiv, refuzul forțelor amintite într-o conjugare limită pentru ca să fie produsă înnaintarea.

Bicicletele se pot și opri, au frâne. Bicicletele, mai întodeauna, sânt rezemate... de garduri, de copaci, de bănci, de semafoare, de timpuri, de anotimpuri...

Iarna nu e un anotimp al bicicletelor, cum nici ploaia o veme a lor. Iarna bicicletele se ascund în șuri, în șoproane și garaje, prin pivnițele blocurilor...

Bicicletele erau ale postașilor și ale celor care știau să țină echilibrul... cât de frumoși sânt bețivii pe biciclete și cât de slugarnice se fac acestea lor, bicicletele îi ajută să-și țină echilibrul și tot bicicletele sânt colportoarele celor mai zdravene căderi...

În orașele mari au început să fie iarăși biciclete ca și în satele mici..., pentru că numai bicicletele te pot duce dintr-unele în celălalte...

Cândva, pe lacul din Dumbravă, aș fi mers cu bicicleta..., n-ar fi fost nimic periculos dacă aș fi avut, poate ca acel Apostol, o chemare..., și în sinea mea, încredere...

Dar lacul reflectă cerul..., și uneori am impresia că pe cer, când sânt în mare grabă, îngerii folosesc biciclete... singurele mijloace nepoulante și, uneori, atât de obișnuite lor...

ionuț lăpădat, marți, nov., 25, mmviii, Dumbrava Sibiului.

Câte ceva despre sărbătoare…

Sărbătoarea şi drumul sărbătorii, sărbătoarea şi duhul sărbătorii, drumul în duhul sărbătorii şi duhul drumului sărbătorii… am scris câteva dintre combinaţiile care compun, fără îndoială că nu pe de-a întregul, imaginea sărbătorii…

Ce este, în fapt, sărbătoarea? Poate prilejul aducerii aminte sau amintirea în tocmai a unei întâmplări, inserţia cu rost, a divinului sau a neobişnuitului în cotidianul mult prea normal şi authentic mie… sau poate că sărbătoarea devine acel corn de timp în care se străvede o altă lumină ca şi un alt soi de umbră pe obiecte…, poate că de o sărbătoare anume le folosesc alte obiecte sau tot pe aceleaşi punându-le doar o lumină nouă…

Sărbătoarea îşi are şi drum ca orice verb care impune o trăire, pentru că sărbătoarea, dacă nu ar invita la trăire, n-ar fi Verb şi nici sărbătoare. De ce e sărbătoarea Verb? Pentru că Verb-ul invită la mişcare. Sărbătoarea mişcă, înspre om, un alt ceva, oprind, din obişnuinţa lui, cotidianul…

Şi astăzi poate fi sărbătoare, dar pentru ca astăzi să fie sărbătoare trebuie să fi ştiut mai de dinainte acest lucru, iar dacă nu s-a întâmlplat aşa voi şti de mâine încolo… Pentru că doar atunci, revenind la cotidian, văd că s-a fost întâmplat ceva neobişnuit.

Şi totuşi Sărbătoarea ţine de o obişnuită nevoie a omului de sărbătoare, cum şi viaţa omului poate fi o Sărbătoare, ca şi plânsul lui sau, pur şi simplu, privitul, dincolo de seară, al ceriului înstealt. Mai poate fi sărbătoare şi faptul legat de firul de iarbă şi gerul ca şi cumplirea, fără răspuns, a unui început de ziuă şi, implicit, săptămână, când toate părându-ţi-se vechi, se înnoiesc în aşteptarea unei, mai trăibile sărbători…

Drumul spre sărbătoare este sărbătoare şi el, iar sărbătoarea nu este un Loc ci un timp, o Vreme, într-un loc, ca viaţa pe Pământ. Numai Ceriul, marea râvnire a omului, este Locul şi timpul Sărbătorii... şi nu totdeauna Ceriul din cer…

Iar despre Duhul Sărbătorii, este, cred, ceea ce se obişnuieşte a se spune despre farmecul… un anume farmec…, pe care, după putinţă, fiecare om îl simte, în felul lui…

Până la sărbătoare, uneori, este un drum atât de scurt, cât ai înnoda eşarfa şi ai aşeza gulerul cămăşii… iar de la trăirea întâlnirii, în alt, Timp, cu faptul neobişnuit rămâne idea amintirii cu un fel de dor al reîntâmplării…, cu un fel de nostalgie… chaiar dacă, în traducere liberă, nostalgie înseamnă “dorul după durere”…

Am amestecat în rândurile de mai sus idei despre Sărbătoare şi cum, uneori, aceasta, poate apărea nouă oamenilor… trăitori în lume, Sub cer…

ionuţ lăpădat, nov., 24, mmviii, Sibiu.

Expoziţia temporară – Jocul măştii (5 decembrie a.c – 20 ianuarie 2009)

Acum, când sărbătorile de iarnă încep să semene din ce în ce mai mult cu cele vest europene, iar datinile şi obiceiurile noastre sunt puse la timpul trecut, Complexul Naţional Muzeal „ASTRA” vine cu o nouă propunere: expoziţia temporară Jocul măştilor (5 decembrie 2008 - 20 ianuarie 2009 ) găzduită în sala de expoziții de la ”Casa Artelor”.

Datinile şi obiceiurile sunt expresia fundamentală a identităţii unui popor, iar jocul măştilor are menirea de a de a reînvia, la intervale regulate de timp, miturile originare şi mai ales în preajma solstiţiului de iarnă, când un amplu spectacol cosmic are loc: moartea unui an şi naşterea unui an nou, de fapt inaugurarea unui nou ciclu temporal se produc frecvente apeluri la mască.

Jocurile cu măşti sunt adevărate cosmogonii ce regenerează timpul şi spaţiul, însă, din păcate, aceste semnificaţii sunt prea puţin cunoscute de contemporani şi considerăm necesară o astfel de expunere pentru reînvăţarea lor. Jocul măştilor este un vechi simbol al dansurilor rituale, fiind considerat un obicei păgân, care avea în trecut rol de purificare a spaţiului sătesc, dar simboliza, în acelaşi timp, şi fertilitatea. Jocul măştilor îi bucură atât pe jucători - dau frâu liber desfăşurării fanteziei, cât şi pe privitori - satisfac şi stimulează imaginaţia, iar cu prilejul sărbătorilor de Anul Nou stârnesc voia bună.

Prin aspectul, simbolul şi semnificaţia ei, masca este un „ obiect-fiinţă”, desprins de lumea realului. Masca trăieşte tumultuos, în lumea ei legea nu mai are canoane, sublimul devine grotesc, imposibilul devine posibil. Purtătorul măştii îşi pierde identitatea şi intră într-un rol care îi eliberează de tensiuni, devine liber, eliberat de reguli şi legi, iar acţiunile lui „răstoarnă” lumea, creând, pentru scurt timp, o altă lume.

Expoziţia Jocul măştilor doreşte să readucă în prim plan aceste piese de un simbolism remarcabil, fiind o simbioză între piesele aflate în colecţiile Muzeului „ASTRA” şi lucrările unor renumiţi creatori populari din zone emblematice pentru păstrarea acestui obicei precum Maramureş, Moldova, Ţara Vrancei, Dobrogea în vederea valorificării acestor piese „în oglindă”: măştile din colecţie şi creaţiile contemporane, a felului în care tradiţia acestui meşteşug se păstreză.

Muzeograf Simona Ghiorghieş

Istroromânii – repere cultural-istorice

Editura ”ASTRA MUSEUM” anunță ieșirea de sub tipar a volumului Istroromânii – repere cultural-istorice, carte care cuprinde totalitatea studiilor rezultate în urma cercetării de teren efectuată de echipa de muzeografi a C.N.M. ”ASTRA” în Croația, în vara acestui an, la care se adaugă comunicările prezentate în cadrul sesiunii din septembrie. Coordonat de Elena Potoroacă și tipărit cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național, volumul este structurat pe patru capitole: Istorie, Lingvistică, Civilizație populară și tradiții și Conexiuni culturale. Un album fotografic color foarte consistent completează imaginea de ansamblu asupra cercetării de teren și a Zilelor culturii istroromâne la Sibiu.

În Cuvânt înainte, directorul Muzeului ”ASTRA”, domnul prof. dr. Corneliu Bucur, situează acțiunile legate de istroromâni pe linia programului de Asistență culturală pentru Diaspora, lansat în anul 2005: ”Faptul că peste 2,5 milioane de cetățeni români, cu diaspora 3,5-4 milioane români, trăiesc, permanent sau vremelnic, în afara României și că prima lor necesitate spirituală, în dialogul cu țara adoptivă, de emigrație sau care i-a angajat temporar, este afirmarea identității lor etnoculturale, ne-a motivat inițiativa, angajamentul și programul, laborios întocmit și derulat prin mai multe forme de activitate și canale de mediatizare.”

Proiectul derulat de Muzeul ”ASTRA” s-a bucurat de participarea a doi cercetători din Italia, domnul Emil Petru Rațiu, prezent în acest volum cu studiul Localități și castele din Valea Arsei și coincidențe istorice, și domnul Ervino Curtis, a cărui expoziție a putut fi vizitată, preț de câteva săptămâni, în holul Primăriei Municipiului Sibiu. Domnul Curtis face, în acest volum, câteva referiri pertinente la ideea de ”fuziune de culturi și limbi în Europa de azi.”

Studiile cu tematică lingvistică abordează problematica elementului autohton în dialectul istroromân (domnul Vasile Frățilă), interferențele croato-slave (domnul Richard Sârbu) și termenii de origine italiană (doamna Ana Maria Pop). Subliniind dificultatea majoră pe care o întâmpină orice specialist care dorește să cerceteze elementele de substrat, și anume lipsa textelor (”cea mai importantă dovadă”), domnul profesor Vasile Frățilă trece în revistă acele cuvinte ale românei comune care se regăsesc în dialectul istroromân: ”Probabil că cele mai multe elemente lexicale românești atribuite substratului traco-dac au caracterizat într-o epocă mai veche întreaga romanitate răsăriteană, deci româna comună, din care s-au desprins cele patru dialecte, inclusiv cel istroromân.”

Istoricul Lucian Robu, alături de Elena Potoroacă, realizează o trecere în revistă a istoriei istroromânilor, pe baza celor mai pertinente repere istorice din perioada sec. XIV-XX. Sunt menționate cele mai importante documente publicate pe această temă, ale unor cercetători care, în urmă cu secole, au refăcut traseul parcurs de istroromâni până în Croația, începând cu cercetarea lui Ioan Maiorescu, din anul 1857.

Cartea Istroromânii – repere cultural-istorice acceptă grile de lectură diverse, adresându-se deopotrivă cercetătorilor, oamenilor de știință, cât și celor care manifestă o minimă curiozitate față de acest fenomen uimitor al supraviețuirii dialectului istroromân și a unei mici, dar extraordinare comunități, în mijlocul unei culturi de sorginte slavă. (Ovidiu Baron)

Notă: Cartea poate fi procurată de la Muzeul ASTRA (Piața Mică, nr. 11)

Merele…

Oare ce li se întâmplă, când se tac, cuvintelor? Sau numerelor când nu se calculează?... Alteori mă întreb dacă rostul cuvintelor este, în adevăr, rostirea, sau a numerelor calculul. Ieri mă gândeam că au fost şi sânt oameni care n-au scris, în viaţa lor, nici un cuvânt, nici, chiar, pe propriul lor nume… Poate atunci când se tac, cuvintele, se gândesc, sau sânt gândite… şi, într-un anume mers, înspre înfăptuirea lor, răstimpul este umplut de tăcere… iar numerele, într-o matematică progresie, îşi caută definirea pentru a mărturisi, în strânsura lor, o diversă realitate…

Femeia avea mâinile durute de frigul lui noiembrie şi, în piaţa oraşului, vindea mere. Mere coapte. Era îmbrăcată bine, iar frigul îi scotea, din ochi, lacrimi, care curgeau, într-o anume neregulă, pe chip. Chipul căpăta o lumină anume la vederea unui posibil client. Nu era materialistă, cum nici merele. Merele nu ţin de material o spun chiar şi filosofiile. Merele ţin de altă lume…

Merele femeii ţineau cumva traiul ei. Merele îi aduceau pâinea şi crengile merilor din care erau culese puteau înflori în orice Primăvară…

Fiecare măr avea o formă şi fiecare era gătit să poarte firea unui cuvânt din rândul adjectivelor categoriale… Bun, copt, roşu, moale, tare, dulce, acru…, consistent…

Toate merele se strângeau sub numele unui număr neştiut nici de femeie, nici de cumpărător… câtă vreme ele nu se vindeau la bucată ci la kilogram…, chiar dacă, în satul ei, acasă, femeia nu a cules kilograme ci mere…

Din firea lucrurilor, într-o dimineaţă, în piaţă, poţi înţelege cum în jurul unei tarabe cu mere, în chipul firii unei femei, proprietară, în regresie, a lor, poţi înţelege despre tăcerea cuvintelor şi a numerelor, fiecare tăcere în drum, progresiv, spre o rostire anume…

Care din ele?

ionuţlăpădat, nov., joi, 20, mmviii

Căsuţă şi zgârie nori…

Flori de măr şi fâlfâit de pasăre,

pe care n-o omoară frigul…

şi stâlp de Dor pentru o moarte,

unde se cântă cucurigul…

în Sara jumătăţilor de drum,

o farfurie cu trei mere coapte,

şi ierburi răsărite în cuvinte…,

într-o fereastră… Noapte…

acasă se rămâne până mâine,

cu gust senin şi coacere de mere,

pentru ca mama să trimită pâine,

pe-un avion ce fâlfâie-n durere…

i.l., nov., 20, mmviii

Ionuț Lăpădat

Final de proiect: "Repere cultural – istorice ale civilizaţiei multiculturale transilvane. Valea Hârtibaciului”

În cadrul Programului Naţional “Anul European al Dialogului Intercultural 2008“, lansat de Ministerul Culturii şi Cultelor, Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Săsească "Emil Sigerus" a iniţiat proiectul "Repere cultural – istorice ale civilizaţiei multiculturale transilvane. Valea Hârtibaciului, cercetare de teren", obţinând în urma concursului de proiecte un punctaj de 79,33, fiind finanţat cu 13.558 lei.

Cercetările etnografice desfăşurate în anul 2008 de Muzeul de Etnografie şi Artă Popularã

Săsească "Emil Sigerus" în satele cu specific săsesc de pe Valea Hârtibaciului (Daia, Nou, Roşia,

Vurpăr, Hosman, Marpod, Chirpăr, Nocrich, Alţâna şi Merghindeal) reprezintă unul din obiectivele

prioritare ale "etnologiei de urgenţă" din Transilvania. Evaluarea patrimoniului deţinut de acest muzeu, care cuprinde 120 de piese din localităţile implicate în proiect, a dus la identificarea particularităţilor stilistice, morfologice, funcţionale a tuturor valorilor culturii populare săseşti din aceaste localităţi, în contextul fenomenului de depopulare a satului săsesc transilvănean, fenomen accentuat mai ales după anul 1989, ca urmare a emigrării masive în Germania, care a avut consecinţe dramatice asupra păstrării identităţii etnoculturale a zonei.

Cercetările au recuperat un bogat material documentar privind istoria orală a fiecărei comunităţi săseşti, obţinându-se un fond sistematic compus din înregistrări audio şi video, fişe de teren, imagini digitale şi fotografii documentare. Toate acestea au completat baza de date electronică a muzeului şi au contribuit la utilizarea lor în scopuri ştiinţifice.

Rezultatele acestei cercetări au fost sistematizate într-o carte-broşură, numită „Repere cultural – istorice ale civilizaţiei multiculturale transilvane. Valea Hârtibaciului” care, probabil, prezintă ultimele nestemate adunate de echipa de proiect. Aceasta cuprinde 52 de pagini de text şi imagini color, de o calitate excepţională, precum şi o hartă pe care sunt semnalate cele 10 localităţi cercetate. Aici, veţi găsi interesante pagini de istorie, poveşti şi legende inedite, fotografii documentare şi artistice, precum şi date despre valorile care definesc identitatea acestor localităţi.

Prin publicarea acestei broşuri , şi apoi prin punerea sa în circulaţie ştiinţifică, s-a mai făcut un pas important în cercetarea de tip monografic a satelor de pe Valea Hârtibaciului, locuite odinioară de populaţia de etnie germană şi salvarea ultimelor valori ale patrimoniului transilvănean.

Coordonator proiect,

Muzeograf

Karla Roşca

17 Noiembrie 2008 - Ziua Internațională a Studentului. Concurs de fotografie în Muzeul în aer liber

Luni, 17 noiembrie 2008, cu prilejul Zilei Internaționale a Studentului, Complexul Național Muzeal ”ASTRA” îi invită pe toți studenții la o plimbare în Dumbrava Sibiului, oferindu-le intrarea liberă în Muzeul în aer liber. Cu același prilej, C.N.M. ”ASTRA” va deschide, în mod excepțional pentru o zi de luni, și expoziția Ceramică și broderie. Elemente de ornamentică transilvăneană. Aceasta va putea fi vizitată gratuit de către studenți la ”Casa Artelor” (Piața Mică, nr. 21), între orele 14,00 și 17,00.

Departamentul de Marketing al Muzeului ”ASTRA” le propune studenților și un concurs de fotografie care să valorifice peisajul autumnal din Dumbrava Sibiului. Fotografiile (în format digital sau tipărite) vor putea fi trimise pe adresa Muzeului ”ASTRA” (Piața Mică, nr. 11) sau prin email, la adresa cnmastra@gmail.com. Cele mai bune realizări vor fi reunite într-o expoziție găzduită de Muzeul ”ASTRA”. Expoziția va fi postată și pe situl muzeului, sub forma unei galerii electronice. Câștigătorii vor fi anunțați prin intermediul presei.

Regulamentul concursului de fotografie ”Toamna în Muzeu”

Concursul se adresează tuturor studenților. Fotografiile trebuie făcute în ziua de 17 noiembrie 2008 și trebuie trimise prin email (cnmastra@gmail.com) sau prin poștă (Muzeul Astra, Piața Mică, Nr. 11, Sibiu, 550182). Autorii fotografiilor sunt de acord cu folosirea acestora în scopul realizării unei expoziții (în care sunt menționate numele lor) într-un spațiu deținut de C.N.M. ”ASTRA”, precum și a unei galerii electronice postate pe situl instituției și nu revendică drepturi de autor. Juriul este alcătuit din membrii Serviciului de Marketing-PR-Pedagogie Muzeală din cadrul C.N.M. ”ASTRA”. Fotografiile trebuie să ajungă la destinație, cel mai târziu, în data de 21 noiembrie. Rezultatele vor fi anunțate pe blog, pe situl muzeului (www.muzeulastra.ro) și prin intermediul mijloacelor mass-media.

 

Biroul de presă al C.N.M. ”ASTRA”

Premiul Emya - aproape de Muzeul ”ASTRA”

Vizitele celor doi evaluatori străini din partea Forumului European al Muzeelor au reprezentat un nou prilej de evidențiere a valorii patrimoniului deținut de Complexul Național Muzeal ”ASTRA”, precum și a calității muncii depuse de colectivul de muzeografi, coordonat cu mare pricepere de către directorul general, prof. dr. Corneliu Bucur.

Menit să premieze muzeele care aplică o viziune novatoare asupra colecțiilor și care valorifică, în mod original, valorile de patrimoniu de interes local, național și internațional, Premiul Emya (Muzeul European al anului) este considerat un adevărat Oscar al domeniului muzeal. Candidatura Muzeului ”ASTRA” este justificată de rezultatele excepționale și de progresele realizate în ultimii ani, prin înființarea unor noi unități, prin ameliorarea expozițiilor de bază și prin inovații precum pavilionul Etno-Tehno Park, din Muzeul în aer liber. Fiind unul dintre muzeele cele mai dinamice din lume, Muzeul ”ASTRA” este, așadar, îndreptățit să spere la primirea acestei recompense, care nu ar reprezenta, de altfel, singura recunoaștere venită din partea prestigiosului organism internațional. În 1993, în Portugalia, directorului general al Muzeului ”ASTRA” i-a fost decernată distincția personală Emya, momentul respectiv reprezentând, de altfel, cea mai recentă acordare a distincției (în total, distincția a fost acordată numai de cinci ori).

Însăși înscrierea într-o competiție de o asemenea anvergură reprezintă o ambiție uriașă. Astfel, anterior participării celor două muzee sibiene – Astra și Brukenthal – au mai fost înscrise puține muzee românești, iar premii au fost primite de către Muzeul Țăranului Român (Premiul ”Muzeul European al anului” - în 1996) și de către Muzeul Național Cotroceni (mențiune specială).

Într-o corespondență de săptămâna trecută, doamna Taja Vovk Cepic, primul evaluator sosit la Sibiu, a evidențiat eforturile conducerii și ale colectivului muzeului, care s-au străduit să ofere, într-un timp scurt, o imagine cât mai elocventă despre realizările muzeului sibian: ”Sunt de acord ca a fost păcat că nu am avut mai mult timp pentru un schimb de idei mai profund, dar vă asigur că am fost impresionată atât de realizarile si cunostintele dvs., cât și de amabilitatea colegilor, care au avut mare grijă, au fost foarte atenți cu mine și mi-au oferit atât de valoroase și multe informații.” De o receptare pozitivă s-a bucurat instituția sibiană și din partea domnului Wim van der Weiden (președintele Forumului European al Muzeelor), care a declarat: ”Muzeul ASTRA este un muzeu european. Combină caracteristici locale, regionale și naționale cu influențe din întreaga Europă. Conectează identitatea individuală cu mentalitatea (sau spiritul) european.”

Biroul de presă al C.N.M. ”ASTRA”

Muzeul ASTRA acreditat ca unitate de cercetare

În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 551/2007 pentru aprobarea Criteriilor şi standardelor, precum şi a Metodologiei de evaluare şi atestare a capacităţii de a desfăşura activităţi de cercetare-dezvoltare de către unităţi şi instituţii care au în obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea Complexul Naţional Muzeal „ASTRA” Sibiu a depus la Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior cererea de atestare ca unitate componentă ale sistemului de cercetare-dezvoltare de interes naţional.

Evalaurea Muzeului „ASTRA” s-a făcut pornind de la rezultatele cercetărilor ştiinţifice ale personalului de cercetare-dezvoltare:

• îmbogăţirea arhivelor (colecţiilor de documente): arhive de manuscrise, de imagine, de muzică tradiţională ţărănească;

• articole publicate în reviste ştiinţifice, studii în volume colective, cărţi, comunicări la conferinţe naţionale şi internaţionale;

• elaborarea şi publicarea de corpusuri de documente etnologice, sinteze teoretice, CD-uri document, produse multimedia;

• organizarea de sesiuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale şi participarea la întâlniri internaţionale de profil;

• editarea volumului CIBINIUM,cu rezumate în limbi de circulaţie internaţională (engleză/franceză/germană);

• participarea la activităţi de cercetare pe bază de contracte, în parteneriat cu instituţii similare din ţară şi din străinătate.

Cercetătorii muzeului au publicat volume ştiinţifice la edituri de prestigiu, numeroase studii în reviste de specialitate din ţară şi din Europa, sau în volume colective, participă la manifestări ştiinţifice internaţionale sau sunt incluşi în proiecte de cercetare ale diverselor instituţii de profil similar cu care muzeul colaborează. Totodată, instituţia noastră organizează anual, singură sau în parteneriat, manifestări ştiinţifice de rang naţional sau internaţional.

Începând cu anul 2009, cei 10 cercetători ai Muzeului „ASTRA, împreună cu ceialti aproximativ 50 de specialişti (muzeografi, restauratori, conservatori etc.) vor putea deveni parteneri oficiali ai Institutelor de cercetare din România şi din Europa. De asemenea cercetătorii ce detin titlul de doctor în ştiinţe vor putea deveni voordonatori ai unu iastfel de proiect.

Director de specialitate,

Mirela Crețu

Sărbătoare religioasă în Dumbrava Sibiului: Hramul Bisericii din Bezded

Sâmbătă, 8 noiembrie, de sărbătoarea sfinţilor Arhangheli Mihail și Gavriil, în Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „Astra” din Dumbrava Sibiului, se sărbătoreşte hramul bisericii din Bezded (județul Sălaj), adusă la Sibiu în anul 1990.

Biserica din Bezded este unul dintre monumentele de referință din Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, fiind un adevărat simbol al locului, așa cum se întâmplă, în general, cu bisericile din satul românesc. Datată din secolul al XVIII-lea (1754), biserica ilustrează procedeele tehnice utilizate de meșterii populari la edificarea construcțiilor monumentale din lemn: îmbinarea pereților din grinzi orizontale, cu capetele profilate în trepte, bolta cilindrică din lemn, cu turlă înaltă. Asemenea caselor țărănești, ornamentica sculpturală a monumentului este realizată îndeosebi de stâlpii prispei și de arcadele fixate în cuie de lemn, având capetele înflorate, iar ca decor, rozeta încadrată în chenare de romburi, linii frânte și dinte de lup.

Pictura interioară a bisericii respectă stilul iconografic tradițional de ornamentare a bisericilor de lemn din Transilvania: chenare florale delimitează scene biblice și laice, realizate în desen sigur, cu un colorit armonios, ce acoperă în întregime pereții și boltele superioare. Distingem, pe latura de sud a naosului, Sărutarea lui Iuda, Când au dus pe Iisus Hristos la Ana, iar pe latura de nord, Intrarea în Ierusalim. În pronaos, pe latura de sud este zugrăvită o scenă laică, Cătana și Moartea, prin care se relevau practicile de odinioară de prindere a flăcăilor pentru oaste, de către cătanele austro-ungare. Tot aici este zugrăvită scena intitulată Pilda celor zece fecioare, încadrată de bogate chenare florale.

Faptul că șirul preoților slujitori ai acestei biserici a fost deschis de către Alexandru Ioan Pop, tatăl lui Alexandru Papiu Ilarian, crește substanțial valoarea istorică a monumentului.

Pe lângă valoarea sa culturală deosebită, biserica se încadrează perfect în ansamblul peisagistic din Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ”ASTRA”, fiind un reper esențial pentru orice turist care pășește pe aleile din Dumbrava. Străjuită din spate de pădure și cu un excelent covor de iarbă în partea din față, biserica își păstrează și rolul originar, de transmitere a mesajului religios, prin intermediul preotului paroh, părintele Rareș Sbera, care primește în fiecare duminică și la fiecare sărbătoare de peste an, pe toți cei care aleg Dumbrava ca loc de reculegere, de împăcare cu sine și cu Dumnezeu. 

Hramul unei biserici este, în fapt, sărbătoarea acesteia, fiecare dintre lăcaşurile de cult din spiritualitatea răsăriteană având un ocrotitor. Cei trei Arhangheli, în istoria mântuirii, au avut şi au un important rol, atât de păzitori, de bine-vestitori, cât şi de însoţitori ai celor care călătoresc. Multe biserici din Ardeal poartă hramul acestora, semn că ajutorul lor s-a îndreptat, de-a lungul timpului, spre multe generaţii de creştini români. Numele sfinților arhangheli au fost și sunt purtate de către foarte mulți creștini, cărora le transmitem, pe această cale, urările noastre de bine și un călduros ”La Mulți Ani!”.

Vă aşteptăm la sărbătoarea bisericii din Bezded, în muzeul din Dumbravă, la orele 10.00 fiind Sfânta Liturghie, iar apoi momentul liturgic comemorativ dedicat ctitorilor lăcaşului.

 

 

Ionuț Lăpădat

Ovidiu Baron

Atelier de pictură pe sticlă

Joi, 6 noiembrie 2008, în cadrul “Săptămânii persoanelor cu dizabilităţi”, Muzeul Civilizaţiei Transilvane “ASTRA” organizează, în colaborare cu Serviciul Marketing-Pedagogie Muzeală din cadrul CNM “ASTRA” şi Şcoala Specială nr.2 din Sibiu, un mic atelier de pictură pe sticlă. Elevii deficienţi de auz, ai claselor 5-7 de la Şcoala Specială, vor fi îndrumaţi în meşteşugul pictării icoanelor pe sticlă de către doamna profesoară Nela Crişan, o veche prietenă a muzeului. Vechiul meşteşug va fi pus în valoare în sala de conferinţă de la Casa Artelor începând cu ora 9. Doritorii sunt bineveniţi să privescă micii artişti meşteşugari în munca de creaţie, şi totodată să viziteze expoziţia Muzicalitatea Semnului, cu aceaşi tematică de la parterul Casei Artelor. Intrarea este gratuită,

Vă aşteptăm cu drag!

Arsenie-Andre Mihaela,

Muzeograf

SEMINARUL Anual de Management MUZEAL Ediţia a II-a, 5 - 8 noiembrie 2008, sibiu Serviciile muzeale în perspectivĂ - turism cultural, dezvoltArE comunitară

Co-organizator: Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu

Parteneri: Comitetul Naţional Român ICOM, Comisia Naţională a României pentru UNESCO

Cu sprijinul Ministerului de Stat pentru Ştiinţă, Cercetare şi Artă al Bavariei – Germania

Lucrările seminarului se vor desfăşura în limba română, iar organizatorii vor asigura traducere simultană în sesiunile cu participanţi străini.

Miercuri, 5 noiembrie 2008

18.00 – 19.00

Deschiderea seminarului – Sala 2

19.00

Cină festivă, Restaurant Hotel Ana

Joi, 6 noiembrie 2008

9.00 – 13.00

Vizită la Complexul Muzeal Naţional Astra

Casa Artelor

Casa Hermes

Muzeul Civilizaţiei Tradiţionale Populare „Astra”

(Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului)

13.00 – 15.00

Pauză de prânz, Restaurant în Dumbrava Sibiului

15.00 – 19.00

Vizită la Muzeul Naţional Brukenthal

Muzeul de Istorie, Casa Altemberger

Muzeul de Istorie Naturală

Palatul Brukenthal

19.00

Cină, Restaurant Hotel Ana

Vineri, 7 noiembrie 2008

Moderator: Pîrvu Ionică, director, Centrul de Pregătire Profesională în Cultură

9.00 – 11.00

Patrimoniul cultural ca resursă turistică, exploatarea potenţialului turistic regional pentru dezvoltarea muzeelor. Impactul programului Capitală Culturală Europeană

Dr. Virgil Ştefan Niţulescu, Preşedinte CNR ICOM, Secretar general MCC – Declaraţia ICOM pentru un Turism cultural durabil

Conf. Dr. Arh. Sergiu NISTOR, fost Comisar guvernamental al Programului Sibiu Capitală Culturală Europeană – Rolul muzeelor în cadrul programului Sibiu 2007, impactul programului Sibiu 2007 asupra muzeelor

Prof. Univ. Dr. Corneliu Bucur, director, Complexul Muzeal Naţional “Astra” – Muzeul Astra – un brand cultural-turistic internaţional

Prof. Univ. Dr. Sabin Adrian Luca – Participarea Muzeului Naţional Brukenthal în programul Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007

11.00 – 11.30

Pauză de cafea, Sala 2

11.30 – 13.00

Folosirea patrimoniului muzeal pentru dezvoltarea integrată comunitară – cazul Sibiului - Masă rotundă

Participanţi: Prof. Univ. Dr. Corneliu Bucur, director Complexul Muzeal Naţional “Astra”, Vasile Crişan, Dr. Virgil Ştefan Niţulescu, Preşedinte CNR ICOM, Secretar general MCC, Dr. Maria Ordeanu, director Palatul Brukenthal, Adrian Georgescu, şef secţie Muzeul de Istorie Brukenthal, reprezentanţii ai cultelor – Mitropolia Ardealului şi Prof. Dr. Ştefan Cosoroabă, Protopop al Episcopiei Evanghelice C.A.

13.00 – 14.30

Pauză de prânz, Restaurant Hotel Ana

14.30 – 16.00

Patrimoniul muzeal - între păstrare şi valorificare

Raluca Neamu, expert consultant în management cultural - Importanţa cunoaşterii publicului de către managerul de muzeu

Dr. Alexandra Zbuchea, consultant marketing muzeal, lector, Facultatea de Comunicare Şi Relaţii Publice, SNSPA - Interpretarea şi prezentarea patrimoniului dintr-o perspectivă de marketing

Dr. Wolfgang Stäbler, Biroul bavarez pentru muzeele non-guvernamentale din Bavaria – Muzeele şi turismul – exemple din Bavaria

16.00 – 16.30

Pauză de cafea, Sala 2

16.30 – 18.00

Iniţiativă locală, dezvoltare regională. Abordarea UE prin fondurile structurale

Bogdan Trâmbaciu, director, Unitatea de Management a Proiectului, Ministerul Culturii şi Cultelor

Hegedüs Csilla, director executiv, Fundaţia Transylvania Trust

19.00

Cină, Restaurant Hotel Ana

Sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Moderator: Conf. Dr. Arh. Sergiu NISTOR, Secretar General CNR UNESCO, Preşedinte ICOMOS România

9.00 – 10.30

Muzeul în comunitate. Integrarea eforturilor pentru dezvoltare, rolul autorităţilor publice şi al organizaţiilor nonguvernamentale

Valer Rus, director, Muzeul “Casa Mureşenilor” Braşov – Muzeul Mureşenilor şi comunitatea braşoveană

Angela Dobrescu, Grupul pentru iniţiativă locală CORONA - Muzeul ca resursă pentru marketingul identităţii culturale

Peter Strasser, curator, Museum of Regional Culture, Schruns, Austria – Rute culturale în Schruns

10.30 – 11.00

Pauză de cafea, Sala 2

11.00 – 12.30

Finanțarea publică şi finanţarea privată în dezvoltarea culturii ca resursă turistică

Pîrvu Ionică, director, Centrul de Pregătire Profesională în Cultură

12.30 – 14.00

Pauză de prânz, Restaurant Hotel Ana

14.00 – 15.30

Noutăţi legislative în domeniul atestării muzeelor din România

Raluca Iulia Capotă, expert, Direcţia Muzee, colecţii şi garanţii guvernamentale, Ministerul Culturii şi Cultelor - Noutăţi legislative cu incidenţă asupra instituţiilor muzeale: criterii şi norme metodologice emise în aplicarea Legii nr. 311/2003 a muzeelor şi colecţiilor, republicate

15.30 – 16.00

Pauză de cafea, Sala 2

16.00 – 17.00

Concluzii, închiderea lucrărilor

19.00

Cină, Restaurant Hotel Ana

Toamna în Muzeul în aer liber

Ca întotdeauna, fie vară, fie iarnă, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului îşi deschide porţile, în aşteptarea celor ce ar vrea sa guste din farmecul naturii, într-o ambianţă de poveste. Trecerea către anotimpul rece se face resimţită pe coroana copacilor, vizibil împuţinată, pe acoperişul caselor, pe frunţile brăzdate ale oamenilor, pe potecile din jur, pe ultimele urme de iarbă verde, ce se transformă tot mai mult într-un covor de frunze, creându-se o varietate de nuanțe, ce ilustrează prea-plinul vieții fiecăruia dintre noi. Câteva minute sau câteva ore petrecute pe aleile Muzeului în aer liber ne ajută să ne limpezim gândurile, să ne relaxăm și să ne bucurăm, contemplând un peisaj pe care natura reușește, în mod paradoxal, să-l recreeze, an de an, mai bogat și mai impresionant. Este de ajuns să acordăm o minimă atenție pentru a asculta povestea depănată de morile de vânt și reluată într-un susur neîntrerupt de pârâiașul din apropiere. Povestea morilor este, de fapt, marea poveste a Muzeului, a prietenului care ne așteaptă răbdător în Dumbrava Sibiului, în acel colț discret de pădure în care puritatea naturii se îmbină cu bogăția tradiției, acolo unde satul românesc își redefinește, an de an, conturul, amintindu-ne că valorile care ne spun cu adevărat cine suntem, rămân, de secole, aproape de noi și că le putem revedea ori de câte ori avem nevoie.

Fie că vă așezați pe malul lacului, privind legănarea lentă a valurilor ori un apus de soare oglindit de ape, fie că alegeți să faceți o plimbare cu trăsura, într-un ritm arhaic, pe care Muzeul îl păstrează cu sfințenie, fie că vă lăsați pașii să hoinărească la întâmplare pe alei, Dumbrava Sibiului vă poate fermeca deopotrivă. Reînnoim, așadar, această invitație în lumea patriarhală, în marele sat românesc din pădurea Dumbrava!

Iulia Silea

Calendarul evenimentelor organizate de Complexul Național Muzeal ”ASTRA” NOIEMBRIE 2008

Expoziţii de bază

1. Din cultura şi arta popoarelor lumii, Casa Hermes, Piaţa Mică, nr. 11, sala etaj

2. Cahle transilvănene (sec. XV – XIX), Piaţa Huet, nr. 12, subsol

Expoziţii temporare

1. Ceramică şi broderie. Elemente de ornamentică transilvăneană, Casa Artelor, Piaţa Mică nr. 21 (31 oct. - 2 dec.)

2. Muzeul "ASTRA" – 13 proiecte ProEuropa, Casa Artelor, Piaţa Mică nr. 21, Sala de conferinţe (până în decembrie)

CERCETĂRI DE TEREN

1. Repere cultural-istorice ale civilizaţiei culturale transilvane. Cercetare de teren, Valea Hârtibaciului (realizarea unei brosuri).

PROGRAMUL DE PEDAGOGIE MUZEALĂ

1. Muzeul „ASTRA” – un profesor neconvenţional (ian.– iun., oct. – 15 iun.)

PARTICIPĂRI

1. Seminarul anual de management muzeal, Sibiu (5 – 8 nov.)

Evenimente speciale

1. Ziua internaţinală a studentului, 17 noiembrie 2008

Iuliana Silea

Serviciul Marketing

Trei experți restauratori ai Departamentului de conservare restaurare își prezintă realizările din anul 2008.

În perioada 30.10.2008 – 01.11.2008 se desfăşoară, la Casa de Cultură din Vălenii de Munte, Sesiunea Națională de Conservare – Restaurare și Salonul de Restaurare, ediția 2008, organizată de Direcția Județeană pentru cultură și culte și patrimoniul cultural național Prahova, unde trei experți restauratori din cadrul Departamentului de cons – rest din cadrul CNM „ASTRA” Sibiu vor fi prezenți cu lucrări de restaurare a unor obiecte parținând colecțiilor din cadrul muzeului.

 

Sorin Fogarascher ,

Șef serviciu restaurare obiecte muzeale

EXPOZIŢIA TEMPORARĂ „CERAMICĂ ŞI BRODERIE – ELEMENTE DE ORNAMENTICĂ TRANSILVĂNEANĂ”

1. Durata desfăşurării proiectului:

31 octombrie-1 decembrie 2008

Vernisajul expoziţiei: 31 octombrie 2008, orele 13

2. Locul de desfăşurare

Casa Artelor, Sala de expoziţie, Piaţa Mică nr. 21

Arta populară a saşilor este rezultatul unui îndelung proces la realizarea căruia a contribuit pe lângă talentul şi imaginaţia creatorului un număr imens de factori de ordin etnic, social şi economic. Ceramica şi broderiile, ca de altfel si celelalte meşteşuguri, sunt domenii de afirmare ale sferei artizanale având o funcţie importantă de vehiculare a valorilor artistice de la ansamblul compoziţional la motiv şi stilizarea acestuia.

Ornamentica este o sferă complexă, parte integrantă a creaţiei artistice, cu adânci semnificaţii sociale, materializată în împodobirea ambianţei cotidiene şi festive a omului. Decorul nu este un joc realizat cu scop în sine, ci o structură complexă; piesele, ornamentele şi motivele sunt semne care acţionează semiotic.

Expoziţia urmăreşte evoluţia tipologică şi ornamentica specifică culturii şi artei populare săseşti, îmbinând documente şi obiecte reprezentative de mare valoare din colecţia de ceramică, broderii şi mobilier pictat ale muzeului.

Splendidele exemplare de ceramică transilvăneană, broderie şi mobilier pictat din colecţia Muzeului ASTRA, cu formele lor originale şi cromatica lor fină constituie un fond patrimonial de mare valoare artistică şi istorică. Ele se înscriu în arta medievală a Europei, fiind în acelaşi timp simboluri de o strălucire şi o valoare fără egal, dobândite în timp şi spaţii, prin păstrarea tradiţiilor, dar mai ales în urma convieţuirii vremelnice cu celelalte etnii din Transilvania.

Prin tematica aleasă, expoziţia va urmări, pornind de la fir la ceramică şi mobilier pictat, iscusinţa şi răbdarea cu care ţăranca săsoaică a ştiut dintotdeauna să-şi împodobească „camera de paradă” cu cele mai frumoase piese decorative.

Astfel, vor fi prezentate diferite tipuri categoriale de ţesături utilizate la decorarea interiorului, ceramică de uz şi decorativă şi piese de mobilier pictat, toate ilustrând într-un tot unitar hărnicia femeii şi bunăstarea gospodăriei, constituind totodată parte a sufletului şi a sensibilităţii acesteia.

Ornamentul în sine este considerat « în popor » ca fiind de importanţă secundară, important este simbolul, elementul magico-apotropaic şi prin acesta protecţia şi forţa de apărare care se ascund în decor. Ornamentele sunt nu numai forme decorative, ci ele transmit o simbolistică proprie, care astăzi este tot mai greu de interpretat; motivele sunt tablouri magice care au un înţeles profund.

O mulţime de alte semne vegetale decorează casele şi obiectele casnice din spaţiul transilvănean şi printre acestea se află pe lângă broderii şi mobilier pictat şi vasele de lut ardeleneşti: căncee, căni de vin, farfurii şi castroane. Aceste semne sunt simboluri pline de înţelesuri, dar care astăzi sunt încadrate în cea mai mare parte doar ornamenticii, fără să se mai ţină cont de sensul mult mai profund al acestor reprezentări.

Pe ceramica transilvăneană, pe mobilierul pictat şi textile se pot observa lalele, garoafe, floarea-soarelui, mere de granat, flori şi fructe, precum şi alte compoziţii florale, reprezentate într-o formă variată de modele.

În Evul Mediu timpuriu arta broderiei se practica în mânăstirile de călugăriţe, unde se confecţionau paramentele bisericeşti. Apar elementele cu caracter heraldic sau simbolic, dar cel mai adesea se foloseau motivele zoomorfe care se pretau cel mai bine pe pânza de in. Fiecare interpretare în parte reprezenta un simbol. Astfel, câinele simboliza credinţa, păunul şi leul – simbolurile Orientului, vulturul – puterea şi stăpânirea, şoimul – lupta şi vitejia, calul – cavalerismul, onoarea şi datoria, pelicanul – iubirea, unicornul– simbolul lui Isus, cerbul – solul lui Dumnezeu.

Ornamentica este « tocmai depozitarea tainelor colective ale fiecărei etnii ». Cu toate inerentele exprimări individuale, locale sau zonale, arta ornamentală constituie una dintre cele mai veridice modalităţi de comunicare etnoculturală şi de sistematizare colectivă a reprezentărilor din lumea înconjurătoare.

Motivele ornamentale săseşti, care au circulat de-a lungul timpului şi au fost preluate din caietele de modele, nu au fost acceptate mecanic, talentul şi inventivitatea creatorilor au exprimat interpretări originale, forme de expresie artistică privind structura suprafeţelor brodate. Ţărăncile săsoaice au avut o preferinţă deosebită pentru motive florale, astrale şi geometrice, care au fost preluate de pe ţesături şi brodate simetric pe feţele de masă, lepedee, feţe de pernă etc.

Dintre motivele astrale, steaua cu opt colţuri reprezintă un motiv des întâlnit mai ales pe ţesăturile săseşti reprezentând un motiv de bază pe feţele de pernă îndeosebi pe banda centrală, încadrată într-un romb.

Motivele florale sunt cel mai des folosite atât pe textilele decorative, cât şi pe ceramică şi mobilier pictat. Amintim laleaua, care reprezintă semnul de mândrie, ospitalitate, putere şi bucurie, rodia (mărul de granată), figurată sub formă de pomul vieţii după tipar iranian ca simbol al evoluţiei ciclice a universului, al morţii urmate de regenerare, margareta, garofiţa, trandafirul, ca simbol al bucuriei şi dragostei, bujorul, bradul, ca simbol al vieţii veşnice, al tinereţei şi al vigorii.

Motivele avimor  fe şi zoomorfe sunt reprezentate prin păun - ca simbol al fertilităţii, vrabia - ca simbol al belşugului şi rodniciei, cocoşul - ca simbol solar, porumbelul - ca simbol al dragostei, cai, cerbi, lei etc.

Cele heraldice – de exemplu vulturul bicefal stilizat, simbolizează puterea.

Motivele antropomorfe sunt reprezentate prin imaginea omului, fiind redate în special figuri feminine.

Cel mai des folosit est e motivul decorativ cunoscut sub denumirea de pomul vieţii iranian sau persan (sasanidic) şi cel elenistic, fiind unul dintre miturile străvechi ale omenirii care întruchipează în formă poetică visul irealizibil al „tinereţii fără de bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte”. In legendele şi credinţele popoarelor, acest mit se înfăţişează sub forma unui copac ale cărui fructe minunate sau a cărei sevă sunt elixire ale vieţii. In coroana copacului sau la rădăcina lui stau păsări sau animale înfricoşătoare ce păzesc nepreţuitul tezaur.

Coordonatori proiect,

Camelia Ştefan

Karla Roşca