Ploile Sfântului Ilie

Plouă. Pentru că se apropie Sântilie. Sărbătoarea sfântului proroc Ilie.

De numele şi sărbătoarea Sfântului Ilie, în satul românesc, se leagă multe tradiţii şi obiceiuri. Sfântului i-a fost dat să aducă şi să ducă ploaia. Sărbătoarea lui este în mijlocul verii, în 20 iulie. Pământul atunci poate fi însetat sau plin de apă, cele două extreme nefiind bune, este invocată puterea sfântului pentru a nu fi periclitată recolta.

De sfântul Ilie se fac târguri, nedei. Lumea suie pe vârfurile munţilor unde se întâlnesc aproape de Dumnezeu şi soare cu ceilalţi pentru a cumpăra, a vinde şi a fi împreună. De sfântul Ilie întodeauna plouă, tună şi fulgeră. După sfântul Ilie începe a doua coasă a ierbii, otava, iar în Mărginimea Sibiului seceratul.

Sfântul Ilie a fost unul dintre profeţii Vechiului Testament, nu a murit ci s-a suit, într-un car de foc, la cer. Va veni în vremea sfârşitului lumii şi va lupta cu Antihristul.

În icoane, şi sunt multe de acestea, mai ales pe sticlă, sfântul stă într-un car. Un car cu roate roşii ca de foc. Este închipuit bătrân cu plete, iar caii sunt albi.

Mai înainte de a se îndepărta mult de la pământ, sfântul i-a lăsat lui Elisei cojocul. Elisei era la câmp, cu cojocul avea să facă, de atunci, multe minuni.

Satul românesc i-a rămas mereu dator sfântului pentru cele bune potrivite prin lucrarea lui, în viaţa acestuia. Satul românesc i-a închinat multe sfântului, mai ales ziua ţinută cu mare stricteţe de teama ploilor mari sau a secetei distrugătoare.

Ionuţ Lăpădat

muzeograf C. N. M. „Astra”