Măiestria batik-ului indonezian

Muzeul de Etnografie universală „Franz Binder” găzduieşte în lunile august şi septembrie ale acestui an o expoziţie de textile tradiţionale din Indonezia, realizate în tehnica tradiţională batik.

Piesele provin din colecţiile proprii, de la prietenii Muzeului dar şi din donaţia făcută de Ambasada Indoneziei în România cu prilejul acestei expoziţii.

Element caracteristic al culturii indoneziene, decorarea textilelor prin tehnica batik a atins un înalt grad de perfecţiune în centrul şi estul Javei, la Madura şi în sudul Sumatrei.

Termenul „batik”, derivat din cuvântul indonezian „tik” care înseamnă puncte, defineşte o metodă tradiţională de aplicare a culorilor pe textile. Procedeul constă, în prima fază, în desenarea motivelor pe suportul de lucru, fie că acesta este un material textil, lemn sau piele. Materialele textile se introduc în prealabil într-o pastă de orez, în vechime, astăzi un soi de apret, care ajută la fixarea mai bună a cerii. Apoi, cu ajutorul unui mic rezervor de forma unei cupe îngustate la gură şi cu unul sau mai multe „ciocuri”, se aplică ceara încinsă pe acele părţi din model care nu trebuie vopsite în prima culoare. După cufundarea materialului astfel prelucrat într-o primă baie de culoare, se acoperă modelul colorat şi se îndepărtează ceara de pe porţiunile care trebuie vopsite în cea de-a doua culoare, operaţiunea repetându-se în funcţie de numărul de culori. De obicei, succesiunea băilor de culoare este de la cea mai închisă către cea mai deschisă.

Expoziţia de la Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder” este organizată pe două direcţii principale. În primul rând, în sala mare de expoziţie, sunt etalate piese realizate în tehnică batik, pe diverse suporturi, în principal textil – eşarfe slendang din mătase si bumbac, fuste sarong, piese vestimentare de înfăşurat pentru femei kain panjang şi fustele marionetelor wayang golek, dar şi lemn – măşti wayang topeng utilizate pe teritoriul insulelor Java şi Bali în dansuri şi în ceremoniile funerare şi piele – marionete wayang kulit.

Cea de-a doua sală oferă vizitatorului posibilitatea de a cunoaşte modul şi fazele de lucru ale tehnicii batik, prin intermediul fotografiilor, instrumentelor, şi pieselor aflate încă într-o anumită etapă a realizării: ceara aplicată pe material, material cu ceară şi introdus în culoare etc.

Cu ocazia vernisajului, Ambasada Indoneziei în România a donat Muzeului de Etnografie Universală „Franz Binder” o serie de piese realizate în tehnică batik, dintre care se disting: o hartă a României, reprezentând principalele regiuni istorice marcate prin diverse motive indoneziene, piese decorative şi de port – tehnică batik pe material textil, măşti wayang topeng şi cuţitaşe pentru deschis corespondenţa cu cap decorat în aceeaşi tehnică dar pe suport de lemn. Alături de acestea, Reprezentanţa diplomatică a mai oferit şi instrumente de aplicat ceara – canting şi o altă hartă a României, aflată în fază de lucru – ceară aplicată pe material, pentru a exemplifica modul de realizare al batik-ului.

Donaţia a fost oferită, simbolic, cu prilejul vernisajului expoziţiei, de către însărcinatul cu afaceri al Republicii Indonezia în România, doamna Ishlah Abdullah,

Pe lângă toate acestea, publicul prezent la vernisaj s-a putut bucura şi de un spectacol de dansuri tradiţionale din Java oferite de o trupă alcătuită din membri ai comunităţii indoneziene din România, de explozia de culori a costumelor şi decorurilor, de vibraţiile muzicii de fundal, dar şi de o demonstraţie de lucru a tehnicii batik, oferită de asemeni de unul dintre reprezentanţii ambasadei. Astfel, doritorii au putut mânui şi ei un canting, aplicând ceara pe diverse modele, au putut colora materialul şi deci, realiza propriul batik, ajungând să cunoască astfel încă unul dintre modurile de viaţă specifice popoarelor din alte colţuri ale lumii.

Alexandra Todoran

muzeograf