Toamna în Muzeul în aer liber

Ca întotdeauna, fie vară, fie iarnă, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului îşi deschide porţile, în aşteptarea celor ce ar vrea sa guste din farmecul naturii, într-o ambianţă de poveste. Trecerea către anotimpul rece se face resimţită pe coroana copacilor, vizibil împuţinată, pe acoperişul caselor, pe frunţile brăzdate ale oamenilor, pe potecile din jur, pe ultimele urme de iarbă verde, ce se transformă tot mai mult într-un covor de frunze, creându-se o varietate de nuanțe, ce ilustrează prea-plinul vieții fiecăruia dintre noi. Câteva minute sau câteva ore petrecute pe aleile Muzeului în aer liber ne ajută să ne limpezim gândurile, să ne relaxăm și să ne bucurăm, contemplând un peisaj pe care natura reușește, în mod paradoxal, să-l recreeze, an de an, mai bogat și mai impresionant. Este de ajuns să acordăm o minimă atenție pentru a asculta povestea depănată de morile de vânt și reluată într-un susur neîntrerupt de pârâiașul din apropiere. Povestea morilor este, de fapt, marea poveste a Muzeului, a prietenului care ne așteaptă răbdător în Dumbrava Sibiului, în acel colț discret de pădure în care puritatea naturii se îmbină cu bogăția tradiției, acolo unde satul românesc își redefinește, an de an, conturul, amintindu-ne că valorile care ne spun cu adevărat cine suntem, rămân, de secole, aproape de noi și că le putem revedea ori de câte ori avem nevoie.

Fie că vă așezați pe malul lacului, privind legănarea lentă a valurilor ori un apus de soare oglindit de ape, fie că alegeți să faceți o plimbare cu trăsura, într-un ritm arhaic, pe care Muzeul îl păstrează cu sfințenie, fie că vă lăsați pașii să hoinărească la întâmplare pe alei, Dumbrava Sibiului vă poate fermeca deopotrivă. Reînnoim, așadar, această invitație în lumea patriarhală, în marele sat românesc din pădurea Dumbrava!

Iulia Silea