Decembrie, Undrea, Luna lui Cojoc

Prima lună a iernii îi obligă pe gospodari să-şi rânduiască rezervele din pivniţe. Frigul reduce activităţile pe afară, însă animalele trebuie bine îngrijite şi apărate ca să treacă fără pagube sezonul rece. Aceasta înseamnă şi respectarea unor interdicţii simbolice de sărbători. Tradiţia populară consideră această lună definitorie pentru întreaga iarnă şi chiar pentru anul următor, de aceea se urmăresc cu atenţie anumite semne care pot ajuta la prevederea vremii. Astfel, gerul la începutul lunii înseamnă că vor urma 10 săptămâni asemenea. Dar gerul şi neaua sunt de bun augur prevestind un an mănos cu spor la grâne. Prea multa ninsoare va însemna şi un Cireşar (iunie) ploios aşa cum gerul sec însă, aduce o vară secetoasă ceea ce va crea probleme recoltei de porumb. Vremea domoală înseamnă Paşti friguroase şi o vară ploioasă. Luna decembrie, definind iarna, este ca o cumpănă pentru vara viitoare. Comportamentul animalelor de asemenea dă indicii asupra vremii: dacă porcii mănâncă, mult va fi timp senin iar prezenţa animalelor sălbatice aproape de sat, înseamnă o iarnă grea.

Oamenii petrec mai mult timp în casă, copii fiind acum în centrul preocupărilor familiei şi evident cei mai fericiţi beneficiari ai sărbătorilor lunii. Dacă în prima zi, închinată Sf. Naum cel învăţat, sunt puşi să studieze “ca să se facă deştepţi”, în celelalte sărbătorilor vor avea roluri în desfăşurarea obiceiurilor tradiţionale şi vor fi recompensaţi cu daruri ( haine noi, dulciuri, jucării).

Toate practicile tradiţionale magico-religioase au ca scop apărarea casei, familiei, mai ales copii şi animalelor de orice rău. (Carmina Maior)