…Bucuria întru cuminţenie…a icoanelor pictate pe sticla - Expozitie de icoane pictate pe sticla "Icoana, simbol al ortodoxiei"
Frumuseţea icoanelor pictate pe sticlă, fragmente de mărturisire prin culoare, linie, semn, simbol, tradiţie şi, mai presus de toate, credinţă, cât şi relaţia intimă a pictorului-iconar cu lumea sfinţilor sunt doar câteva dintre ideile conductoare ale expoziţiei, a cărei deschidere o anunţăm.
În discursul expoziţional, se întrepătrunde, nu întâmplător şi relaţia apropiată dintre muzeograf sau omul de muzeu şi colecţia de icoane, pe care o „găteşte” înspre dezvăluire, cu bucurie, publicului-cititor şi iubitor de artă.
În sala de expoziţie, omul de muzeu este aruncat în povestea fiecărui obiect de patrimoniu, găsit sub un număr de inventar în depozitul unei colecţii.
Icoana pictată pe sticlă, trecând peste toate numerele de inventar, clasări, clasificări, depăşeşte valoarea de „tezaur” în lumea culturală sau a artelor, sau limitata descriere dintr-o fişă de evidenţă analitică, iese dintr-un laborator de restaurare sau din cadrul unei fotografii…, are o POVESTE a ei, dincolo de semnăturile de autor sau datări fericite.
Icoana este spaţiul fără de frontiere şi timpul de nemăsurat, ci înVeşnicit, în care găsim libertatea comunicării cu Dumnezeiescul Cer…
Imaginea, reprezentată de icoană, dezvăluie ochilor ce se deschid, lumea sfinţilor, Impărăţia Cerurilor…
Cuvântul Lui Dumnezeu se întrupează adeseori în imaginea sfinţită a icoanei…
Picturii icoanelor pe sticlă, născute în leagănul transilvănean, i s-a încredinţat un loc aparte în istoria artei, situându-se la răscrucea drumurilor picturii bizantine, a influenţelor artei central-europene, a desenului naiv anonim al ţăranului transilvănean, a pelerinului în căutarea liniştii singurătăţii, în zorii veacului al XVIII-lea, în plin secol XIX, între fragilitatea sticlei de glajă nepreţuite şi refugiul într-o intimitate spirituală.
Această mărturie a credinţei creştin-ortodoxe din miezul Transilvaniei ultimelor trei secole, aşadar icoana pictată pe sticlă este asemenea unei fântâni de spiritualitate românească, găsită de căutători la răscrucea drumurilor, în spaţiul şi timpul vremelnic al istoriei.
Publicul sibian este invitat să privească icoane vechi, unele purtând semnături cunoscute, altele fiind datate, dar toate păstrând frumuseţea şi seninul sufletesc al ţăranului român iconar.
Avem bucuria de a întâlni icoane pictate pe sticlă, aparţinând colecţiei Muzeului ASTRA , unele dintre ele semnate de Savu Moga din Arpaşu de Sus, Matei Purcariu Ţîmforea din Cârţişoara, Pavel Zamfir Zugravu din Laz, Ioan Pop de Făgăraş, sau altele pictate de iconari anonimi.
Centrele de pictură pe sticlă reprezentate în cadrul expoziţiei sunt Nicula, Ţara Făgăraşului, Ţara Oltului, Şcheii Braşovului, Valea Sebeşului.
Fiecare dintre noi este chemat să pătrundă în povestea fără de sfârşit a icoanei, această Fereastră spre Cer...
Ada Maria Popa
Muzeul Civilizaţiei Transilvane „ASTRA”
Trimiteți un comentariu