Expoziția Găleșoaia: Lumea veche vs. Lumea nouă – un vernisaj atipic

  Expoziția ”Găleșoaia: lumea veche vs. Lumea nouă” s-a bucurat de prezența a 23 de foști locuitori ai satului, martori ai istoriei recente a zonei. A fost o întâlnire emoționantă, desfășurată după un ritual atipic, care le-a dat oamenilor posibilitatea de a-și exprima deschis sentimentele, dezvoltând astfel povestea derulată prin imagini, prin reproducerea unor secvențe ale memoriei oamenilor locului și prin numeroasele obiecte transferate, de-a lungul timpului, din Găleșoaia și din împrejurimi. Scopul expoziției este tocmai acela de a trezi reacții, de a-i ajuta pe oameni să înțeleagă semnificațiile unui proces de destrămare a unei comunități și importanța salvării celor mai reprezentative elemente de cultură tradițională ale acesteia. Cazul Găleșoaiei este, din acest punct de vedere, unul fericit, deoarece Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului păstrează trei monumente extrem de importante: Moara cu șase ciuturi (cea mai mare moară de pe vechiul curs al râului Tismana) și cele două gospodării de olar de la Găleșoaia (o casă veche de peste un secol și alta mai nouă, cu etaj, ambele cu toate anexele specifice unei gospodării din zonă).

Vechii locuitori ai Găleșoaiei și-au amintit scene din trecut, din vremea în care satul lor era considerat un adevărat paradis. Buni cunoscători ai tradițiilor locului, oaspeții au parcurs cu atenție toate piesele din expoziție, având numeroase reacții care au dat și mai mult sens demersului realizat de muzeografii care au realizat proiectul (Ovidiu Baron, Olga Popa și Adrian Scheianu). De la specificul pieselor de ceramică, până la cele două cuptoare de olar din gospodăriile de la Găleșoaia, de la scenele care evocau biserica satului până la redescoperirea unor experiențe comune, intervențiile foștilor săteni au dat viață obiectelor, reclădind, într-un fel, vechiul sat în sala de expoziții a Muzeului de Etnografie Universală ”Franz Binder”.

După vernisaj, discuțiile au continuat în Muzeul în aer liber, unde vechea comunitate și-a recunoscut monumentele. La rândul lor, acestea au prins viață pentru câteva ore, fiecare colț al gospodăriei regăsindu-și, prin rememorări, vechile semnificații. Cele două cuptoare au fost comparate cu cele existente, de-a lungul timpului, în sat, căruța cu care erau cărate oalele a parcurs, pentru câteva clipe, vechile itinerarii, iar camerele și-au primit, cu ușile larg deschise, oaspeții. Întâlnirea a prilejuit numeroase descoperiri atât în plan etnografic, cât și în cel al trăirilor sătenilor, care au discutat, uneori chiar în contradictoriu, despre povestea ale cărei personaje au devenit. O doamnă își amintea cum pândeau olarii locurile de unde se putea lua pământ bun pentru ceramică, un domn rememora felul în care  meseria trecea de la o generație la alta, altcineva ne-a spus cum se anunța lumea dacă era sau nu cineva acasă (prin lăsarea unei mături în pragul ușii deschise, vizitatorii erau informați că nu îi putea primi nimeni în acel moment) etc. Fiecare stâlp din pridvor, fiecare colț de interior le aminteau sătenilor un moment al vieții, o vizită, o întâlnire sau un sentiment.

Recuperată parțial în muzeul sibian, lumea veche a satului Găleșoaia își va depăna povestea, în sala de la subsolul Casei Hermes, pentru fiecare vizitator, până în 4 octombrie. După această dată, satul Găleșoaia va călători spre locul de baștină, aproape de lumea nouă, căutând găzduire, pentru câteva săptămâni, într-una din sălile Muzeului Gorjului.

Biroul de presă al C.N.M. ASTRA