La MUZEUL NAŢIONAL BRUKENTHAL - Expoziţia de icoane pictate pe sticlă „ICOANA, SIMBOL AL ORTODOXIEI”

În spaţiul ospitalier, modern şi elegant al Sălii Polivalente a Muzeului Naţional Brukenthal (Casa Albastră, Piaţa Mare, nr. 5), va fi vernisată în data de 24 septembrie 2009, orele 13.00, expoziţia „Icoana, simbol al ortodoxiei”, organizată de Muzeul Naţional Brukenthal în colaborare cu Complexul Naţional Muzeal „ASTRA”.

Mărturie a credinţei creştin-ortodoxe din miezul Transilvaniei ultimelor trei secole, icoana pe sticlă ocupă un loc aparte în istoria artei româneşti, situându-se la răscrucea drumurilor picturii bizantine, a influenţelor artei central-europene şi a desenului naiv anonim al ţăranului transilvănean.

Definindu-se ca expresie a cuvântului lui Dumnezeu, icoana este adevărată punte între pământ şi cer, o cale deschisă către misterul divin, iar transparenţa semantică a icoanei are darul de a înlesni dialogul cu invizibilul, întâlnirea dintre om şi Dumnezeu. Frumuseţea icoanei nu constă doar în talentul cu care iconarul realizează formele şi aşterne culorile, ci mai ales în frumuseţea simţirii şi a credinţei sale pe care reuşeşte să le exprime, precum şi a puterii de a conduce spre Dumnezeu gândul celui ce priveşte icoana. Astfel, icoana nu este doar pictată, căci procesul de realizare al acesteia era însoţit adesea de rugăciune şi penitenţă şi, la facerea icoanei, alături de mâna omului, lucrează efectiv şi „mâna” energiilor divine încreate.

Expoziţia „Icoana, simbol al ortodoxiei” îşi propune să sensibilizeze şi să emoţioneze privitorul, să-l scoată din cotidianul anost făcând să-i vibreze cele mai fine corzi sufleteşti prin valoarea icoanei ca operă de artă, prin forţa ei de a crea un spaţiu intim de trăire spirituală. Chiar aflate în muzeu (nu în biserică, al cărei atribut sunt având un rol bine determinat în cadrul ritualului) icoanele nu sunt „muzeificate”, căci ele, prin mesajul escatologic şi vocaţia profetică aparţin unui timp viitor, unui timp ultim. Cu harul lor, icoanele creează în jur o aură de sfinţenie şi linişte, o stare de bine, afirmându-şi dubla lor funcţie de simbol, de văl al misterului pe care îl generează şi adânceşte, şi de cale de depăşire a acestuia. Atitudinea subiectivă a fiecăruia, va face vizitatorul să le privească ca „obiecte de cult”, sau ca „simboluri religioase”, sau poate doar ca „valori de artă”. Deşi nu ne vom închina în faţa unei icoane dintr-o expoziţie, valoarea artistică ne va înălţa spiritual, iar mesajul scenelor religioase va provoca (chiar dacă nu la fel ca într-un spaţiu sacru), gânduri de curăţenie sufletească şi sentimente de aleasă pioşenie care tind să transceadă timpul şi spaţiul. Chiar dacă pe o cale diferită, descoperită la sfârşitul drumului, în alt context, icoana ne va conduce tot într-un loc al frumuseţii, al curăţeniei, al omeniei şi al Dumnezeirii, al adevărului interior / exterior, particular / universal, impunându-şi dimensiunea transcendentă. Căci aşa cum spunea artistul Sorin Dumitrescu, în domeniul imaginii, icoana reprezintă cuvântul ultim şi, „fiind altceva decât capodopera, ea este reperul absolut al capodoperelor”.

Într-un concept curatorial coerent şi cristalin, elaborat în armonioasa colaborare dintre specialiştii celor două muzee, expoziţia oferă întâlnirea cu icoane pe sticlă din colecţia Complexului Naţional Muzeal „Astra”, care reprezintă câteva dintre centrele cele mai faimoase ale picturii pe sticlă: Nicula, Ţara Făgăraşului / Ţara Oltului, Şcheii Braşovului, Valea Sebeşului. Printre exponate se vor afla icoane semnate de Savu Moga din Arpaşu de Sus, Matei Purcariu Ţîmforea din Cârţişoara, Pavel Zamfir Zugravu din Laz, Ioan Pop de Făgăraş, dar şi lucrări pictate de iconari anonimi.

Dr. Iulia Mesea