Obiceiul Lolelor din Agnita
Cât de vechi este acest obicei?
Cea mai veche atestare a acestui obicei, care indică şi conţinutul semantic, se găseşte în "Indiculus superstitionum et paginarium" din secolul al XVII - lea. Tradiţia orală nu ne poate explica originea obiceiului. Pentru elucidarea discuţiei am cercetat mai multe izvoare scrise din care menţionez articolul din revista "Korespondenzblatt" din anul 1900. Autorul precizeaz` că" obiceiul lolelor" nu se practica numai în Transilvania, ci şi în multe localităţi din Europa Centrală, situate în Austria, Elveţia, şi în sudul Germaniei.
Franz Friedrich Fronius descrie în anul 1882 pentru prima oară obiceiul de carnaval al lolelor din Agnita. Obiceiul acesta s-a practicat de-a lungul secolelor în ultima duminică din luna februarie fiind strâns legat de "parada meşterilor şi calfelor" şi de cea a "breslelor".
În anul 1872 s-a interzis practicarea meşteşugului tradiţional în bresle cu urmări negative şi asupra obiceiului lolelor. În anul 1911, după aproape 39 de ani, meşterii breslelor de cizmari, croitori, pielari şi dogari s-au hotărît să reînvierii vechiului obicei al transmiterii lăzilor de breaslă încălcând astfel interdicţia impusă. Căpetenia alaiului din anul acela a fost reprezentată de breasla cizmarilor cu un număr impresionant de 200 de calfe. Prin urgiile datorate de război, ultima parada a avut loc în anul 1941. După terminarea războiului, obiceiul lolelor a fost interzis până în anul 1969. Începând cu acest an timp de 30 de ani, (în perioada comunistă) obiceiul Lolelor s-a păstrat, în fiecare an, în ultima duminică a lunii ianuarie sau prima din februarie, transformând oraşul, pentru o zi, într-o mare sărbătoare, prin participarea întregii comunităţi si a invitatilor din tara.
În cadrul alaiului erau prezentate, pe lângă obiectele tradiţionale ale breslelor, şi produse ale întreprinderilor locale: fabrica de piele şi încălţăminte, de mănuşi şi ciorapi, fabrica de produse finite lemn, dezvoltate din fostele ateliere ale breslelor din Agnita. Ultima paradă a avut loc în anul 1990
Ce reprezenta acest obicei?
Alaiul sau Parada reprezenta înmânarea lăzii de breaslă "Ladeforttragen"- noilor conducatori de breaslă şi a calfelor, fiind însoţit de personaje haioase "lole"(Urzeln) care săreau şi protejau lăzile de vecinătate. Participarea acestora în cadrul paradei a devenit în timp un obicei popular foarte important pentru comunitatea săsească a Agnitei.
De unde provine denumirea de LOLE/URZELN ?
Denumirea de lole vine de la "lallen" - a se bâlbâi, ceea ce se referă la felul de a vorbi sub mască. Denumirea de lole se folosea doar în limba română. Etimologic, cuvântul săsesc "Urzeln" nu s-a putul traduce. Se presupune că denumirea cuvântului “Urzeln” derivă de la îmbrăcămintea confecţionată din resturi de textile, ceea ce în dialectul săsesc din Agnita se numea "Urzen".
Legenda lolelor
O altă variantă a denumirii de Urzeln îşi are originea într-o legendă transmisă oral. Se spune că acest obicei s-a născut în secolul al XIII -lea în vreme ce hoardele tătarilor năvăleau micuţul târg săsesc al Agnitei. Locuitorii, speriaţi de urgiile făcute de aceştia s-au refugiat în biserica fortificat. decimati de repetatele atacuri, dar şi de foamete şi epidemii. Câţiva dintre bărbaţi care îşi pierduseră curajul, preferând jugul sclaviei (a unei morţi sigure) s-au repezit să deschidă duşmanilor porţile cetăţii.Văzând acestea, fiica unui blănar pe nume Ursula,s-a îmbrăcat într-un costum de bărbat confecţionat din pânză albă pe care erau cusute bucăţi de zdrenţe de culoare neagră.În spate avea prinsă o talangă iar în mână un bici, faţă fiindu-i acoperită de o mască demonică. Astfel costumată, Ursula plină de curaj a ieşit cu pocnete de bici şi în sunete asurzitoare de talangă în faţa duşmanilor. Tătarii, speriaţi, crezând că este diavolul au intrat în panică părâsind localitatea. Astfel, Agnita a fost salvată. În amintirea acestei faptei de curaj de care a dat dovadă Ursula se sărbătorea ziua Ursulei, cunoscută sub denumirea de "Urzelntag".
Muzeograf