CERAMICA TRANSILVĂNEANĂ DIN SECOLELE XVII-XXI - EXPOZIŢIE ŞI PREZENTARE DE CARTE

    Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Săsească „Emil Sigerus” vernisează  4 Septembrie 2010, la Casa Artelor din Piaţa Mică, nr.21, expoziţia temporară „Ceramica din Transilvania. Secolele XVII-XXI”.
    Cu această ocazie vor fi prezentate publicului volumele Ceramica de breaslă, habană şi manufacturieră din Transilvania, în versiunile germană şi română, pregătite editorial şi tipărite la Tipografia Honterus. Acestea constituie rezultatul celei mai recente colaborări dintre cei doi autori, Karla Roşca şi Horst Klusch, ambii buni cunoscători ai ceramicii din Transilvania. Cele 120 de pagini cât însumează partea ştiinţifică a lucrării au fost structurate în 18 capitole ce prezintă olăritul din Transilvania, meşteşug prin care pământul, apa şi focul prind viaţă în mâinile creatorilor.
    Primul capitol este dedicat prezentării istoriei şi evoluţiei meşteşugului ceramicii în Transilvania. Urmează ilustrarea caracteristicilor ceramicii nesmălţuite şi a celei smălţuite şi istoria habanilor, purtători ai unei tehnologii superioare de producere a ceramicii şi ai unei ornamentici caracteristice Europei centrale şi de vest, stabiliţi pe teritoriul Transilvaniei – în 5 subcapitole, ne sunt menţionate regulamentele olarilor habani, procedeele de obţinere a faianţei, formele şi trăsăturile stilistice caracteristice vaselor produse de habanii stabiliţi la Vinţu de Jos. Într-un capitol mai amplu ne este prezentată ceramica pictată cu cornul, specifică zonei Sibiu, produsă de-a lungul multor secole de olarii sibieni. Sunt consemnate regulamentele olarilor sibieni din diferite perioade istorice, listele cu cei peste 452 maeştrii, calfele şi ucenicii sibieni ce au practicat acest meşteşug în secolele XVII-XIX.
    Cele mai renumite centre ceramice din Transilvania sunt amintite separat, în capitole distincte, astfel: Drăuşeni– caracteristică ceramica pictată cu pensula, Chirpăr – ceramică cu „brâie” aplicate, Saschiz – ceramică în albastru de cobalt, Ţara Bârsei – ceramică pictată cu nuanţe de albastru pe angobă albă, Turda – ceramică cu decor policrom pe angobă albă, zona secuimii (Târgu Secuiesc, Odorheiu Secuiesc) – ceramică ornamentată cu verde, maro şi galben pe angobă albă, Ocna Sibiului – zonă în care s-a dezvoltat ceramica post-habană. Ultimul capitol este destinat prezentării ceramicii fine produsă în manufacturile de la Batiz, Cluj, Gurghiu, Sibiu şi Braşov.

    Volumul se încheie cu lista localităţilor din Transilvania indicate în lucrare, în limbile română, germană şi maghiară, cu o bogată bibliografie de specialitate, cu lista muzeelor şi colecţiilor din care provin piesele ceramice prezentate de autori în catalog şi colaboratorii care au fotografiat piesele.
    O menţiune specială trebuie făcută în ceea ce priveşte ilustraţia. Sunt reproduse 560 obiecte ceramice, fiecare având indicată categoria din care face parte, anul când a fost produsă (acolo unde se cunoaşte acest lucru), dimensiunea, colecţia din care aparţine, numărul de inventar sau alte date particulare de identificare.
Planşe color, de o calitate grafică excepţională, completează şi aduc argumente concrete pentru întreg repertoriul tipologic, morfologic şi stilistic specific fiecărui centru de olărit din Transilvania, prezentat în paginile catalogului.
    Cei interesaţi pot achiziţiona cartea de la Librăria Muzeului ASTRA, Casa Artelor, Piaţa Mică, nr.21 sau de la Forumul Democrat al Germanilor din România.

Biroul de presă al Muzeului ASTRA