Sfintele Paști, între credință și superstiție

Prima mare sărbătoare creștină din acest an este Învierea Domnului sau Paștele. Denumirea de „paște” este preluată de către creștini din limba ebraică „pesah” și înseamnă „trecere” sau „transitus Domini”, amintind de ieșirea din robia egipteană a evreilor, și trecerea acestora prin Marea Roșie spre „pământul făgăduinței”, în timpul profetului Moise (Exod, Vechiul Testament). Momentul sărbătoririi acestui eveniment al evreilor coincide, și nu întâmplător, cu patimile, moartea și învierea lui Iisus Hristos (Noul Testament), care a venit să întregească Legea Vechiului Testament.

Data sărbătoririi Paștilor Ortodoxe se stabilește după echinocțiul de primăvară, după prima lună plină, în prima duminică.

Perioada premergătoare paresimilor, patruzecimii (lat. quadragesima) sau lăsatului sec, este dedicată carnavalului (lat. carne levare -a priva de carne), deghizărilor și petrecerilor, evenimente întâlnite la popoarele creștine. Această perioada de post de 40 de zile a fost practicată în Vechiul Testament de către evrei și mai apoi de Iisus Hristos în Noul Testament, însemnând înfrânare de la anumite alimente, rugăciune și o atitudine spirituală adecvată. În satul tradițional românesc vasele pentru pregătirea alimentelor în perioada postului mare erau foarte bine curățite sau erau chiar înlocuite cu vase noi. Hrana din această perioadă era alcătuită din fructe și legume, cu „dezlegări” la pește în zilele de sărbătoare precum Floriile și Buna Vestire.

După ce tot creștinul a sărbătorit „Intrarea Domnului în Ierusalim” sau Floriile, sfințind casa cu crenguțele de salcie aduse de la biserică, se pregătește de „postul negru” din săptămâna patimilor, de inmormântarea și învierea lui Iisus.

Există o superstiție în satul tradițional românesc care spune că în joia si vinerea din această săptămână nu se cultivă pământul pentru că nu va da rod, fiind zilele în care Iisus a pătimit si a murit. Ziua de joi din săptămâna patimilor sau „joia verde” cum mai este numită în unele zone din România, se vopsesc ouăle până la asfințitul soarelui. Ouăle vopsite în această zi nu se vor strica și vor putea fi ținute o perioadă mai lungă. Legenda spune că Maica Domnului s-a dus în locul în care era răstignit Iisus și având un coș cu ouă la ea, l-a așezat la poalele crucii fiului său. Sângele Domnului care picura de pe cruce a înroșit ouăle din coș.

Masa creștinului este împodobită de Paști cu ouă vopsite, preparate din carne de miel și cozonac. Oul simbolizează mormântul în care a fost pus Iisus, iar mielul sacrificat îl reprezintă pe Mântuitorul care s-a sacrificat pentru omenire. In trecut, ouăle se vopseau cu foi de ceapă rosie,cu ajutorul verzei roșii sau se încondeiau. Astăzi ouăle se vopsesc în diferite culori iar credinta populară spune că cei ce ciocnesc ouă de Pasi se vor întâlni și în viața de apoi.

Un obicei, nou apărut la români, se referă la existența iepurașului în sărbătoarea pascală. Iepurele în antichitate simboliza fertilitatea. In legendele Egiptului Antic iepurele era asociat cu zeul soarelui Ra și zeul-lunii Thoth și avea rolul de a păzi „oul sacru al vieții”. In antichitate exista credința că omenirea s-a născut dintr-un ou imens. Oul era un simbol sacru și printre babilonieni, în a căror legendă se amintea de un ou de dimensiuni mari care a căzut din cer în râul Eufrat. Din acest ou a ieși zeița Easter, simbolul primăverii și al fertilității. Simbolul oului îl întâlnim de asemenea la chinezi, japonezi și în procesiunea zeiței Ceres în Roma (zeița fertilității). În Europa de Nord oul colorat era simbolul zeiței primăverii. Astăzi iepurele este simbolul primăverii care aduce daruri copiilor.

Noaptea Învierii este sărbătorită prin participarea fiecărui credincios la slujba de înviere, de unde iau „lumină sfântă”. Lumina simbolizează învierea, iar în credința populară se spune că lumânarea folosită la Paști pentru a lua lumină sfântă, trebuie păstrată, fiind folosită numai în cazul unei furtuni, calamități sau necaz.

În Transilvania bine cunoscut este obiceiul „stropitului”a doua zi de Paști. semnificând învierea. La început se stropeau fetele cu apă. Astăzi flăcăii stropesc fetele cu parfum, primind în schimb câte un ou roșu.

Paște fericit și la mulți ani!

Veniți să luați lumină!

Raluca Iliuț
Muzeograf