CRUCEA, PUNTE A ÎNVIERII
Tip eveniment: Expoziţie temporară
Organizator: Complexul Naţional Muzeal ASTRA
Locaţie: Casa Artelor, Piaţa Mică nr. 21
Perioada de vizitare: 14 - 22 mai 2011 şi 10 iunie – 17 iulie 2011
Expoziţia Crucea, Punte a Învierii reprezintă o materializare a cercetării de teren cu tema Tradiţii şi monumente funerare din Oltenia, efectuată în perioada 2010-2011 în judeţele din această regiune a ţării, de către o echipă formată din Valerie Deleanu, Mirela Creţu şi Ovidiu Baron.
Moartea este percepută, în satul tradiţional, ca un eveniment dureros, traumatizant, apărut, adeseori, în momente neprevăzute. Deşi există semne ale morţii, prevestiri sau chiar boli îndelungate, de cele mai multe ori familia, prietenii, cunoscuţii sunt nepregătiţi sufleteşte, iar trauma trebuie depăşită prin intermediul unor fapte, evenimente sau ceremonii special concepute.
Primul pas este reprezentat de ştergerea urmelor morţii, de eliminarea oricărui semn al acesteia, cu excepţia doliului. Tot ce a intrat în contact cu mortul trebuie spălat, curăţat sau aruncat. Hainele sau obiectele acestuia sunt oferite – în totalitate sau parţial – altor persoane, astfel încât o parte din acţiunile sale să poată fi continuate. Apa care scaldă mortul trebuie dusă într-un loc izolat sau greu accesibil, astfel încât nimeni să nu treacă pe acolo şi să împrumute, cumva, o parte din răul spălat. La mormânt se aprinde zilnic, timp de patruzeci de zile, lumânarea care a ars pe pieptul mortului – statul – şi se tămâiază, iar la încheierea acestei perioade alt ceremonial are loc la o apă curgătoare.
În unele sate, după încheierea perioadei de doliu, rudele pot reintra în ritmul obişnuit al vieţii sociale, cu ajutorul unor ceremonii publice. Aşa se întâmplă, de exemplu, în unele sate din judeţul Gorj, cu trecerea de trei ori peste o batistă, în scopul dezlegării la horă.
Cu prilejul acestei cercetări de teren, am putut constata că numeroase ritualuri şi tradiţii legate de fenomenul morţii în satul românesc sunt încă active sau, dacă nu mai sunt folosite, ele nu au dispărut complet din memoria colectivă, o parte dintre acestea devenind veritabile legende ale locurilor. Câteva din fenomenele descoperite în satele olteneşti au fost valoricate în expoziţia de faţă.
Organizator: Complexul Naţional Muzeal ASTRA
Locaţie: Casa Artelor, Piaţa Mică nr. 21
Perioada de vizitare: 14 - 22 mai 2011 şi 10 iunie – 17 iulie 2011
Expoziţia Crucea, Punte a Învierii reprezintă o materializare a cercetării de teren cu tema Tradiţii şi monumente funerare din Oltenia, efectuată în perioada 2010-2011 în judeţele din această regiune a ţării, de către o echipă formată din Valerie Deleanu, Mirela Creţu şi Ovidiu Baron.
Moartea este percepută, în satul tradiţional, ca un eveniment dureros, traumatizant, apărut, adeseori, în momente neprevăzute. Deşi există semne ale morţii, prevestiri sau chiar boli îndelungate, de cele mai multe ori familia, prietenii, cunoscuţii sunt nepregătiţi sufleteşte, iar trauma trebuie depăşită prin intermediul unor fapte, evenimente sau ceremonii special concepute.
Primul pas este reprezentat de ştergerea urmelor morţii, de eliminarea oricărui semn al acesteia, cu excepţia doliului. Tot ce a intrat în contact cu mortul trebuie spălat, curăţat sau aruncat. Hainele sau obiectele acestuia sunt oferite – în totalitate sau parţial – altor persoane, astfel încât o parte din acţiunile sale să poată fi continuate. Apa care scaldă mortul trebuie dusă într-un loc izolat sau greu accesibil, astfel încât nimeni să nu treacă pe acolo şi să împrumute, cumva, o parte din răul spălat. La mormânt se aprinde zilnic, timp de patruzeci de zile, lumânarea care a ars pe pieptul mortului – statul – şi se tămâiază, iar la încheierea acestei perioade alt ceremonial are loc la o apă curgătoare.
În unele sate, după încheierea perioadei de doliu, rudele pot reintra în ritmul obişnuit al vieţii sociale, cu ajutorul unor ceremonii publice. Aşa se întâmplă, de exemplu, în unele sate din judeţul Gorj, cu trecerea de trei ori peste o batistă, în scopul dezlegării la horă.
Cu prilejul acestei cercetări de teren, am putut constata că numeroase ritualuri şi tradiţii legate de fenomenul morţii în satul românesc sunt încă active sau, dacă nu mai sunt folosite, ele nu au dispărut complet din memoria colectivă, o parte dintre acestea devenind veritabile legende ale locurilor. Câteva din fenomenele descoperite în satele olteneşti au fost valoricate în expoziţia de faţă.
Ovidiu Baron
Postări
