„Europeni care se sting” - publicatie

Karl Markus Gauss, Europeni care se sting. Note de călătorie despre sefarzii din Sarajevo, germanii din Gottschee, arbăreşi, sorbi şi aromâni, Humanitas, Bucureşti, 2006.

Traducere din Germană: Larisa Cercel
Postfaţă de Lukas Marcel Vosicky

„A fi est-european reprezintă, fără îndoială, o condamnare prealabilă iar faptul de a te fi născut în acea parte greşită a Europei, un delict care nu poate fi trecut atât de uşor cu vederea”.

Citatul de mai sus îi aparţine lui Karl Markus Gauss şi reprezintă, după cum uşor putem deduce, motivaţia pentru care autorul a ales să scoată la lumină, secvenţe fascinante de istorie, etnologie şi antropologie europeană.

În primul capitol al cărţi lui Gauss, Evreii sefarzi din Sarajevo, cimitirul devine un spaţiu al recursului la memorie, un mod de resuscitare a adevărului despre comunitate. Din nefericire, adevărul este unul trist, el vorbeşte despre dificultăţile adaptării evreilor veniţi din Spania, la asperităţile spaţiului bosniac şi despre procesul de asimilare, survenit de a lungul anilor, fapt vizibil, doar la o simplă lectură, a numelor încrustate pe monumentele funerare. Al doilea studiu, În Gottschee întâlnim mărturia obiectivă, a unui străin despre tumultul istoriei, ce a afectat direct, cândva comunitatea solidă de germani de pe teritoriul Sloveniei. Evenimentele istorice majore ale acestei zone locuite de germani şi - au lăsat amprenta. Naţional socialismul şi - a făcut simţită prezenţa, sentimentele progermane ale locuitorilor, fiind exploatate politic şi propagandistic, evident, fără consecinţe pozitive pentru acest grup etnic, în perioada premergătoare celui de al doilea război mondial. Astăzi gotscheenii se sting, încet, iar istoria lor este singurul martor al dramelor care nu i-au ocolit.

Un alt text incitant, La arbăreşii din Calabria, vorbeşte despre mobilitatea populaţiilor albaneze, la începutul secolului al XV-lea, atunci când albanezii, după ample confruntări cu trupele otomane, şi –au regăsit liniştea în urma aşezării, în sudul Italiei, în Apulia Calabria, Basilica şi Sicilia, acolo unde, în sute de ani identitatea lor s-a afirmat, în strânsă legătura cu viaţa politică, a teritoriilor italiene. Mişcarea unionistă italiană a făcut apel la vitejia acestora, aşa după cum eroul naţional italian Garibaldi i-a remarcat în luptă.

Călătoria sorbă prin Germania aduce în centrul atenţiei problema incitantă a populaţiei sorbe, la origine slavă, ce coexistă în ţinutul dintre Magdenburg şi Regensburg, teritoriu ce delimita odinioară, vechiul limes sorbicus. Populaţie dârză de pădureni, sorbii au rezistat aici, mai bine de un mileniu, peste toate provocările istoriei, adesea necruţătoare.

Crâmpeie identitare sunt resuscitate, periodic prin recitaluri de poezie poţi precum Hanzo Nepila sau din contemporanul Kito Lorencz şi deopotrivă, prin pelerinajul de Paşti (vechi de peste 500 de ani) sau prin vizite la muzeele din Bautzen sau Kamenz.

Periplul lui Gauss nu s-ar fi încheiat în mod onest, dacă nu făcea vorbire despre aromânii Balcanilor. Curiozitatea ştiinţifică dar şi antropologică l-au determinat pe Markuss Gauss să-i viziteze şi să le consacre un argumentat reporta. Căci despre aromâni este vorba în ultima secvenţă a cărţii, Printre aromânii din Macedonia. Remarcabili militari, abili negustori, şi buni cunoscători ai naturii, ai topografiei Balcanilor, prin incursiunile lor de păstorit, vlahii balcanici, au traversat, nu fără sacrificii, furtunile istoriei. Dacă în 1905, sultanul Abdul Hamid le recunoştea statul de minoritate autonomă, cu drept de autoadministrare, în special culturală, după primul război mondial Grecia şi Bulgaria le - au refuzat brutal toate drepturile, recunoscute cândva de otomani. Tradiţiile lor sunt puternice, la fel cu produsele culturale proprii care s-au impus în conştiinţa europeană. Astăzi, din nefericire aromânii se diminuează progresiv. Cu obstinaţia justificată de fulminanta lor istorie, aromânii luptă azi pentru identitate lor, prin intermediul Ligii Aromânilor şi al Uniunii Asociaţiilor Culturale Vlahe. Un element definitoriu pentru lupta lor este Memorandumul pentru soluţionarea problemei aromâne ca premisă pentru dobândirea unei păci durabile , trimis cancelariilor europene în căutarea unor soluţii, într-o Europă Unită.

Europeni care se sting poate fi, în bună măsură o poveste fascinantă despre trasee istorice apuse dar şi o tragică mărturie despre eforturi disperate de supravieţuire.

Muzeograf Lucian Robu