Unul dintre obiceiurile străvechi, păstrate cu sfințenie de români, este tăierea
porcului de Ignat. Ca în fiecare an, de ziua națională, Muzeul ASTRA vă invită
la o demonstrație practică pe acestă temă, cu scopul păstrării și perpetuării datinilor
strămoșești premergătoare Crăciunului.
În ziua de 1 decembrie, începând cu ora
12, la Cârciuma din Bătrâni din Muzeul în Aer Liber, publicul va putea asista
la tăierea, pârlirea, curățarea și tranșarea porcului, dar și la prepararea
bucatelor tradiționale (cârnați, slănină, tobă, caltaboș) care vor putea fi
achiziționate la prețuri accesibile. De asemenea, toți cei care vor călca
pragul Cârciumii din Bătrâni, sunt invitați să servească ,,pomana porcului’’ cu mămăliguță și murături. Nu vor lipsi, preparatele
la ceaun, tochitura de porc sau ciorba.
Multe credințe și superstiții din vremuri
imemoriale se leagă de Sărbătoarea Ignatului. Ea nu are doar o valoare
gastronomică, ci reprezintă un ritual prin care omul comunică cu forțe superioare
lui. În toate societățile arhaice sacrificiul era o formă de a accede la sacru,
de a obține ,,bunăvoința” zeilor. Dimensiunea practică și cea religioasă (creștină
și precreștină) se armonizează și în Sărbătoarea Ignatului. În funcție de zona
etnografică, circulă o serie de
concepții, care conferă farmec acestui
obicei.
Se spune că pentru a avea
noroc tot anul, e bine să vezi sânge in ziua de Ignat. În Ardeal, pe fruntea
copiilor se făcea semnul crucii cu sângele animalului sacrificat la Ignat,
pentru a fi feriți de boli. În ziua de Ignat munca era interzisă. În zona
Teleormanului se credea că femeile care nu țineau ziua de Ignat, erau pedepsite
de o ființă lacomă şi rea, numită Inătoarea.
Bătrânii cercetau măruntaiele porcului pentru a afla dacă anul ce avea să vină va
fi sau nu îmbelșugat.
Ritualul de tăiere cere ca
în preajma porcului să nu fie oameni miloși, pentru că aceștia vor transmite
animalului emoția lor, fapt ce îl va face să moară foarte greu, iar carnea lui
să nu mai fie bună la gust.
În zona
Brașovului, tinerii imitau glasul
porcului cu ajutorul surlei, un
instrument muzical, asemănător unei trompete cu şase găuri. Sunetul avea o
conotație eroică, asemănătoare cu cel
emis de învingătorul unei lupte.
Cercetătorii au constatat că ziua de Ignat se suprapune
peste ziua zeității solare
celebrate în antichitate (Shiva la
indieni sau Osiris la vechii
egipteni), care moare pentru a renaște. Străbunii daci considerau și ei că
porcul este un animal ce poate hrăni soarele.
În
calendarul ortodox, în data de 20 decembrie este sărbătorit Sfântul Ignație
Teoforul, episcop de Antiohia. Pentru că nu a lepădat credința creștină, acesta
a fost aruncat in arenă si sfâșiat de lei, in jurul anului 110, în timpul
domniei împăratului Traian (98-117). Ignatul amintește și de sacrificiul lui
pentru Hristos.
Anda Ionaș
Muzeugraf PR