vineri, decembrie 19, 2014
Se spune că oamenii sunt ca nişte
cufere… În timp ce unele se deschid uşor,
altele lasă ca praful să se aşterne lin peste ele. Horst Klusch a fost
un alt tip de ,,cufăr” şi anume acela în care am văzut de fiecare dată „sclipire
în ochi”. ,,Sclipirea” aceasta unică venea când vorbea despre acel ceva ce îi
plăcea foarte, foarte mult! Timpul trecea atât de repede atunci când se pornea
să-ţi povestească despre ce mai face, despre evenimente şi poveşti legate de
pasiunea lui, despre obiecte, cărţi, idealuri şi speranţe. Şi dacă aveai
răbdare, Horst Klusch îţi explica tot ce
a aflat el în decenii de cercetare şi tot ce a învăţat prin experimente, muncă
şi atenţie la detalii. MERITA să ai răbdare!
Dincolo de orice, Horst Klusch a
fost un etnograf şi colecţionar renumit,
un profesor şi îndrumător desăvârşit. Colecţionarul este cu adevărat o specie
rară! Nu este o greşeală dacă afirmăm că un om care doreşte să colecţioneze
trebuie să aibă talent înnăscut pentru asta. Talentului i se adaugă curajul de
a căuta neîntrerupt, de a cerceta, de a se documenta şi de a chibzui. Este,
totuşi, real faptul că fiecare obiect, ca şi omul, are un destin al său.
Deasemenea,
fiecare colecţie are viaţa ei proprie! Aici un rol fundamental ocupă viaţa pieselor care
compun colecţia şi a celui care a întemeiat-o. Pasiunea de a colecţiona naşte
oameni cu suflete mari, ale căror tărâmuri spirituale sunt fără margini. De-a
lungul veacurilor, colecţionarii au descoperit, au cercetat, au conservat şi au
păstrat cu sfinţenie lângă inima minţii lor, obiectele. Acele obiecte au
câştigat astfel un timp în plus. Cu alte cuvinte, acestea au dobândit o prelungire
de viaţă!
Horst Klusch şi-a trăit cei 87 de
ani până în ultima clipă şi a făcut asta alături de colecţia sa... Era copilul său, pe care nu a putut să-l părăsească
nici atunci când boala i-a invadat universul.
În
16 decembrie s-a stins încet…
Dumnezeu
să-l odihnească! Condoleanţe familiei!
Complexul Naţional Muzeal ASTRA