Ora de școală la muzeu – Patrimoniul muzeal și științele. O altfel de perspectivă – Atelier de formare pentru cadre didactice
Proiectul Ora de școală la muzeu,
reprezintă o continuare a inițiativei din 2015, proiectul Patrimoniul muzeal – instrument de învățare, organizat de către
Global Mindscape în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucureşti, Complexul
Naţional Muzeal ASTRA Sibiu şi Institutul de Știinţe ale Educaţiei şi
cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Noutatea abordării în cadrul
proiectelor Patrimoniul muzeal –
instrument de învăţare și Ora de
școală la muzeu este oferită de inversarea raportului practicat în general:
activitățile educative propuse de către muzee au fost inițiate pornind de la
disciplinele studiate la școală, nu de la tipul de patrimoniu caracteristic.
Colaborarea dintre specialiștii în educație școlară, cadrele didactice și
specialiștii în educație muzeală s-a concretizat prin realizarea unor kituri educative.
Proiectul Ora de școală la muzeu se
desfășoară în perioada februarie-noiembrie 2016 și este coordonat de Global
Mindscape, parteneri fiind Muzeul Municipiului București, Muzeul Național de
Istorie a României, Complexul Național Muzeal ASTRA Sibiu și Complexul Național
Muzeal Curtea Domnească Târgoviște. S-au identificat, pornind de la programele
școlare din educația preuniversitară ale disciplinelor: Biologie, Chimie,
Fizică, obiectele de patrimoniu care au ”calitățile” necesare pentru a deveni ”vedete”
printre elevi.
Rezultatele cercetării interdisciplinare – specialiști în educație,
muzeografi, educatori de muzeu și investigatori – vor fi valorificate în cadrul
unor volume, create pentru fiecare oraș în parte – București, Sibiu și
Târgoviște – care vor avea ca grup țintă cadrele didactice din cele 3 orașe. Nu
ne propunem să abordăm întreaga programă pentru o clasă de a își ține toate
orele de școală la Muzeu, ci oferirea unor alternative atractive atât pentru
cadrul didactic, cât și pentru elevi.
În cadrul proiectului se organizează și câte două sesiuni de formare a
cadrelor didactice în fiecare din cele 3 orașe. Workshop-ul se dorește un
spațiu de interacțiune între specialiști din domeniul cultural și educativ pe
marginea informațiilor și materialelor suport realizate, având în vedere muzeul
ca spațiu creativ și atrăgător
pentru derularea lecțiilor, și a traseelor practice pe care le vor parcurge.
Activitățile se adresează cadrelor didactice din învățământul primar și
gimnazial din București, Târgoviște și Sibiu, iar participarea este gratuită,
pe baza înscrierilor prealabile.
Program
atelier Patrimoniu muzeal și științele. O
altfel de perspectivă
Sibiu
– Complexul Național Muzeal ASTRA
Casa
Artelor – Piața Mică nr. 21
28
octombrie 2016 – 13,00-16,00 sau 16,00-19,00
- Prezentarea Muzeului ASTRA din
Sibiu - Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA, Muzeul de
Etnografie și Artă Populară Săsească Emil Sigerus, Muzeul de Etnografie Universală Franz Binder și Muzeul Civilizației Transilvane
ASTRA și a ofertei educative, Raluca-Ioana ANDREI - 15 minute
- Patrimoniul
muzeal privit dintr-o nouă perspectivă, Mihaela MURGOCI – 15 minute
- Interacționismul simbolic și
educația muzeală, Raluca-Ioana ANDREI – 15 minute
- Legături între arte și științe în
contextul educativ actual, Angela MIHĂILESCU
– 15 minute
- Vizită de
lucru – Muzeul de Etnografie Săsească Emil
Sigerus, expoziție Dacă florile
ar vorbi … – 45 minute
- Sesiune de brainstorming - parcursul de proiectare
de la activități la programe pentru „Școala altfel” sau la oferta de
curriculum la decizia școlii – 30 minute
- Sugestii pentru colaborarea școală-muzeu – 15 minute.
Obiecte de patrimoniu – exemple fișe de patrimoniu care vor fi conținute de
volumul realizat în baza patrimoniului Muzeului ASTRA:
Povarnă cu roată
hidraulică Sârbeşti, judeţul Gorj
Conținuturi
ce pot fi abordate cu ajutorul obiectului:
Fizică:
- Fenomene termice: încălzire, răcire, stare
de încălzire, schimbarea stării de agregare, temperatură, condensarea
-
Mecanica fluidelor: presiunea
Date tehnice: Construcţia
are formă patrulateră, construită din grinzi masive de stejar şi fag, având
următoarele dimensiuni: lungime 8 m,
lăţime 6.2m, înălţime 2.6 m.
Povarna se aseamănă
foarte mult cu o casă tradiţională de lemn, principala diferenţă fiind intrarea , largă de 2 metri, construită
special pentru a permite manevrarea cu uşurinţă a vaselor de mari dimensiuni.
Amplasată la o
distanţă de aproximativ 10m de povarnă, găsim şi roata hidraulică, cu un
diametru de 6,2m, ce transportă apa de la râu la instalaţia de distilat
printr-un jgheab.
Spațiu și timp – datare și zona din care provine: Povarna a fost construită în anul 1935 de către Belu
Petre şi a acţionat în trecut pe râul Olteţ , în ograda gospodăriei lui
Ciungulete Maria din satul Sârbeşti, la 10 km de cheile Olteţului.
Satul Sârbeşti face
parte din Județul Gorj fiind amplasat în partea sud-vestică a României, pe
cursul râului Jiu. Este limitat de județele: Dolj (sud-est), Mehedinți
(sud-vest), Caraș-Severin (nord-vest), Hunedoara (nord) și Vâlcea (est).
Povestea obiectului:
Povarna este o
clădire tradiţională specializată în prepararea băuturilor alcoolice (ţuică)
specifică zonelor pomicole din România. Clădirea adăposteşte toate uneltele şi
instalaţiile necesare producerii ţuicii.
O caracteristică a
zonei din care provine această povarnă o reprezintă importanţa acordată
lemnului ca material de construcţie. Abundenţa pădurilor din Subcarpaţii
Olteniei a făcut ca acest material să fie cel mai ieftin şi mai uşor de
procurat pentru locuitorii din zonă.
Strămoşul tăriei,
miedul, băutură slab alcoolizată realizată prin fermentarea mierii, era
folosită încă din antichitate. Într-o lume în care oamenii credeau în zei,
efectele euforice ale alcoolului, băutura miraculoasă, le permite acestora o legătură magică cu zeii
în care credeau. Nu se stie cu precizie care a fost principalul motiv pentru
care oamenii au început sa consume alcoolul, văzut ca băutură magică, dătătoare
de nemurire, ca aliment ce reuşea să aducă un aport important de vitamine şi
minerale în dietă sau ca medicamet universal, fiind considerat unul dintre cele
mai vechi remedii sau stimulenţi. Din cele mai vechi timpuri alcoolul a
reprezentat o resursă importantă ce a stârnit interesul a numeroși cercetători.
Tehnologia de distilare era cunoscută de egipteni, chinezi, greci şi romani şi era
folosită în scopul obţinerii unor produse medicinale. Numeroşi alchimişti dar
şi nume importante ale istoriei, Leonardo Da Vinci, Louis Pasteur şi alţii, au
studiat alcoolul şi procedeul de distilare.
Pe teritoriul
României, de la Dacii care foloseau miedul sau vinul, până în prezent, consumul
de alcool a devenit parte a meselor tradiţionale.
În viaţa ţăranului
român, pe lângă alte ocupaţii: agricultură, creşterea animalelor, pomicultura
are un rol important, în special plantaţiile de pruni. Cei mai mulţi ţărani au
avut în trecut în cadrul gospodăriei instalţii de distilat ţuica, de capacităţi
reduse, improvizate, montate doar în perioada de sezon, în ogradă. Distilarea
ţuicii s-a practicat sub diferite forme, evoluând de la cele mai simple instalaţii
improvizate, pâna la povernele cu roţi hidraulice ce rămâneau instalate tot
anul.Povarna a fost reconstruită în muzeu în anul 1966 cu scopul de a ilustra o
îndeletnicire tradiţională dar şi de a complecta sectorul pomicol din cadrul Muzeului
Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA. Utilajele auxiliare dar şi
componentele instalaţiei de distilat au fost achiziţionate de către muzeografi
din cadrul muzeului nostru, din diferite gospodării din zonă, transformând
această instalaţie în una dintre cele mai mari şi mai complexe instalaţii de
acest gen din ţară.
Putină de răcire
? Fabricarea tăriei începea cu culesul prunelor, care se
făcea doar când fructele erau perfect coapte. După recoltare, fructele erau
pregătite pentru fermentare, se spălau, se
îndepărtau sâmburii şi se zdrobeau fructele.
Prunele erau apoi
puse la fermentat în vase mari de lemn adăpostite pentru o perioadă de 2-6
săptămâni, depinzând în special de temperatura la care sunt adăpostite.
Următorul proces era fierberea prunelor fermentate (borhotul). Pentru a fierbe
borhotul se folosea cazanul de distilat realizat din aramă. Sub acest cazan se
făcea focul, care încălzea borhotul. Prin fierbere se degajau vapori de alcool
care erau conduşi prin intermediul une ţevi montate în vârful cazanului înspre
o putină cu apă rece. Ţevile treceau prin această putină, apa răcind ţevile şi
producând transformarea din stare gazoasă în stare lichidă, prin condens, a
vaporilor de alcool. Apa din putina de răcire era continuu schimbată pentru
a-şi menţine temperatura scăzută cu ajutorul unei roţi hidraulice. Montată la o
distanţă de 10 m de povarnă, roata hidraulică scotea apa din râu cu ajutorul
unor cupe mari de lemn pe care le golea apoi, prin mişcarea circulară, pe
jgheab, de unde curgea apoi înspre putina de răcire.
În prezent, monumentul se află astăzi în cadrul Muzeului Civilizaţiei Populare
Tradiţionale ASTRA - Grupa pomicultură, expoziţie în aer liber vizitabilă.
Referent:Anda Crețu
Pedagog muzeal: Raluca Andrei
Bibliografie:
1.
***Din
etnologia cumpătării. Pălinca, țuica și vinars la români. Editura Coresi,
București, 2005
2.
Bucur, Corneliu Ioan. Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA. Catalog. Editura ASTRA Museum, Sibiu, 2007
3.
Arhiva științifică
a CNM ASTRA. Dosar monument: Povarna cu roată hidraulică Sârbești, Jud. Gorj, NR dosar 25
Scarabeu
Conținuturi ce pot
fi abordate prin intermediul obiectului:
Biologie:
-
Medii de viaţă. Diversitatea lumii animale
Elemente generale de etologie
-
Diversitatea lumii vii: Noţiuni
introductive : taxoni (regn, încrengătură, clasă, ordin, familie, gen, specie)
nomenclatură binară, procariot, eucariot
-
Ecologie: ecosistem, rolul detritivorilor
Date tehnice: piatră sculptată, L: 7,5 cm, l:
5,8 cm, î: 2,2 cm.
Spațiu și timp – datare și zona din care provine: Luxor, Egipt,
Asia.
Povestea obiectului
Date fiind
dimensiunile obiectului, cel mai probabil acesta a fost scarabeu de inimă (se
așează în dreptul inimii corpului mumificat), dimensiunile acestuia atingând 7,5
cm. Scarabeul era cea mai ieftină și mai comună formă de amuletă pe care și-o
putea permite oricine. Cei mai mulți scarabei aveau rolul de a îndepărta
spiritele rele și de asigura protecție celui care îl purta atât pe durata
vieții cât și după moarte.
Obiectul face
parte din categoria antichități egiptene aparținând colecției Franz Binder;
donație.
? În deplasările sale, scarabeul se
ghidează după stele. Scarabeul folosește o formă primitivă de navigație celestă
pentru a se ghida înapoi spre casă după o zi întreagă de adunat provizii. Această
funcționalitate a insectei era documentată de specialiști, dar nu tocmai
înțeleasă. Acum, un nou studiu pare să fi descifrat „codul scarabeului”
și se pare că este destul de impresionat, deoarece gândacul face o fotografie
mentală a bolții cerești nocturne și se folosește de ea pentru orientare.
Descoperirea a fost făcută de o echipă de la Universitatea Lund, din Suedia,
care a plasat mai mulți scarabei într-un mediu controlat unde cercetătorii au
creat o simulare a cerului nocturn. Au aflat astfel că
gândacii derulează un soi de dans pe suprafața bilelor de excremente, dans în
timpul căruia fac o înregistrare mentală a poziției curente a stelelor, a lunii
și a soarelui. Odată ce „fotografia” este memorată
complet, insecta își vede de drum. Dacă se întâmplă să se rătăcească,
atunci scarabeul rememorează „harta astrală” și navighează
înapoi acasă cu ajutorul ei, suprapunând imaginea stocată în creier peste
mediul prezent. Practic, scarabeul își poate aminti și calcula
poziția exactă pe baza
poziției astrelor, lucru remarcabil dat fiind că vorbim despre o insectă simplă
care nici nu are noțiunea de stea. Pentru
a testa și mai riguros comportamentul scarabeului, cercetătorii au folosit
bolta artificială pentru a verifica modul în care acesta își schimbă traseul în funcție de
proiecția de deasupra sa. Astfel, au descoperit că gândacul poate
vedea multe lucruri care îi scapă ochiului uman, cum ar fi culorile spectrului cerului și
lumina polarizată. Ca o extrapolare a acestui studiu, specialiștii
consideră că dincolo de înțelegerea sistemului de navigație al scarabeilor,
această descoperire poate contribui la dezvoltarea vehiculelor autonome
în viitor. Scarabeul – Scarabaeus sacer
face parte din regnul animal, Eumetazoare, Bilaterale, Protostomiene,
Ecdysozoare, Arthropode, Hexapode, Insecte, Coleoptere, Scarabaeoide,
Scarabaeide, Scarabaeus.
În prezent, obiectul se află în depozitul Muzeului
de Etnografie Universală „Franz Binder” – Complexul Național Muzeal ASTRA, poate fi vizitat la cerere, cu solicitare
prealabilă
Muzeograf: Crina Mareș
Bibliografie selectivă:
www.stiintasitehnica.com
Postări
