Dragi prieteni, vă aducem la cunoștință că în acest sfârșit de săptămână la Muzeul ASTRA va avea loc o acțiune dedicată obiceiului ,,Fuga Lolelor din Agnita”. Mai precis, sâmbătă, 28 ianuarie, între orele 11 și 14, în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului se va reconstitui primirea în gospodărie şi în casă a Lolelor.
20 de lole vor fi întâmpinate în Pavilionul Multicultural Muzeal ASTRA, la intrarea principală, la ora 11.00. Lolele vor colinda apoi prin Muzeu în pocnete de bice până la gospodăriile săsești din Şeica Mică și Hamba, monumente funcționale din Muzeul în aer liber. După fuga lor, Lolele vor fi răsplătite, alături de vizitatori, cu gogoşi Urzelnkrapfen pregătite după o reţetă special dedicată acestui obicei.
Obiceiul ,,Fuga Lolelor” se desfășuară anual în ultima săptămâna din luna ianuarie. Acesta reprezintă o tradiție veche de breaslă şi de carnaval care a aparţinut comunităţii săseşti din Agnita.
,,Fuga Lolelor” deschide astfel calendarul de evenimente al C.N.M. ASTRA pentru anul 2017. Muzeul ASTRA are calitatea de partener în această initiativă organizată de Asociația ,, Breasla lolelor Agnita”.
La finalul acestei comunicări veți regăsi mai multe fotografii din arhiva de imagini a C.N.M. ASTRA, dar și un istoric al Lolelor, material realizat de Camelia Ştefan și Simona Malearov, muzeografi C.N.M. ASTRA / Compartimentul de Etnografie Săsească Emil Sigerus .
Vă așteptăm!
OBICEIUL
LOLELOR DIN AGNITA
 |
Biserica
Evanghelică fortificată din Agnita
|
Agnita, menţionată pentru prima oară într-un
document de la 1280, este un orăşel
cu tradiţie meşteşugărească, renumit prin breslele de altădată ale tăbăcarilor,
cizmarilor, croitorilor, dogarilor şi olarilor având economie semi-rurală. El a
fost, datorită situării sale geografice, centrul schimburilor comerciale din
valea Hârtibaciului, prin care nu trecea nici unul din marile drumuri
comerciale ale Transilvaniei.
Regele Ungariei, Ludovic de Anjou, conferise
Agnitei (villam nostram Zenthagata),
încă din 1376, dreptul de a ţine târg anual în ziua de 24 iunie. Ocupaţia de
bază a locuitorilor a rămas agricultura,
împletită cu meşteşugurile organizate în bresle.
Cele patru turnuri ale bisericii fortificate –
ale pantofarilor, croitorilor, fierarilor şi dogarilor –, demonstrează forţa
economică a acestor bresle, ca şi faptul că aveau încredinţate spre apărare
acele porţiuni de zid în caz de conflict armat.
În anul 1689
este atestată sărbătoarea cunoscută sub denumirea de Mummenschanz der Zünfte (Mascarada breslelor). Membrii breslelor săseşti se deghizau cu această ocazie în diferite
reprezentări, considerându-se urmaşi ai Lolelor.
Ziua alegerii reprezentanţilor breslei şi a dării de
seamă asupra cheltuielilor aferente - cunoscută sub denumirea de Zunfttag (Ziua Breslelor) se ţinea
întotdeauna în prima miercuri după ziua de 6 ianuarie.
La o săptămână după acest eveniment avea loc în cadrul
fiecărei bresle Ladenforttragen
(înmânarea lăzii de breaslă) de la vechiul la noul maistru de breaslă. Ritualul
era practicat de fiecare breaslă în parte, Lolele având rolul de a proteja lăzile.
Asociaţia calfelor Gessellenbruderschaft
se reunea tot într-o zi de miercuri
după două săptămâni de la Ziua breslelor.
Cu această ocazie avea loc ritualul de înmânare a lăzii
calfelor în casa noului Tată de Calfe numit Gesellenvater sau Junger
Zunftmeister (Maistru de breaslă tânăr) care avea dreptul de a hotărâ dacă
actul de înmânare a lăzii va fi însoţit
de o paradă în care patru calfe
îmbrăcate în costumul de Lolă protejau lada.
“...şi dacă noul Tată de calfe vroia ca lada să fie dusă cu alai atunci
avea de partea sa o mare parte a locuitorilor târgului” (Fr. Rosler, Aus der Vergangenheit und Gegenwart des Königlich freien
Marktes Agnetheln 1900)
Alaiul Lolelor a fost preluat de locuitorii satelor
din împrejurimile Agnitei: Marpod, Iacobeni, Noiştat, Alţâna, Veseud, Vărd,
Şomartin, Bruiu, Toarcla şi Cincu ficeare distingîndu-se prin amprenta locală a
costumului de lolă.
Desfiinţarea breslelor în anul 1872 nu a împiedicat sărbătorirea
în continuare a Zilei breslelor.
În anul 1911,
pentru prima dată, s-au reunit într-o singură paradă cele mai importante
Asociaţii Meşteşugăreşti, Gewerbeverein,
moştenitoare ale vechilor bresle ale cizmarilor, croitorilor, cojocarilor şi
dogarilor, oficial desfiinţate. Impresionantul alai, însoţit de 200 de calfe, a
fost condus de căpetenia celei mai importante bresle, cea a cizmarilor. Cu
această ocazie Lolele au fost reprezentate în paradă într-un număr foarte mare.
Obiceiul de înmânare a lăzii de breaslă a suferit
modificări şi întreruperi condiţionat de contextul istoric şi socio-cultural.
Din anul 1941 obiceiul a fost
interzis până în anul 1968.
Începând cu 1969, timp de 30
de ani, obiceiul s-a reluat fiind practicat fară întrerupere până în anul 1990.
Fiind o emblemă pentru cultura săsească şi istoria locală
a Agnitei, Parada Lolelor a fost inclusă în Programul „Sibiu
- Capitală Culturală Europeană 2007" la iniţiativa Fundaţiei EuroEst
împreună cu localnicii din Agnita.
În anul 2008,
datorită succesului răsunător, s-a înfiinţat Asociaţia „Breasla Lolelor” din
Agnita care are drept scop păstrarea şi promovarea acestui obicei şi astăzi
numără peste 200 de membri.
Saşii plecaţi din Agnita prezintă anual, din 1965, Obiceiul Lolelor în localitatea
Sachsenheim din Germania, fiind organizaţi în Asociaţia Urzelnzunft Sachsenheim, membră a Asociaţiei Schwäbisch-Alemannischen Narrenzünfte, în care se
regăsesc costume asemănătoare cu cele ale Lolelor din Agnita.
LEGENDA LOLELOR
Personajul tradiţional al Lolei (germ. Urzel) este cunoscut de pe vremea
năvălirii hoardelor turceşti în târgul
săsesc al Agnitei.
Legenda spune că
locuitorii speriaţi de urgiile făcute de aceştia, s-au refugiat în
biserica fortificată. Decimaţi de repetatele atacuri, de foamete şi epidemii, aceştia şi-au pierdut curajul, vrând să deschidă duşmanilor poarta
cetăţii. Văzând acestea, Ursula, fiica unui blănar, îmbrăcată în zdrenţe peste
care atârnau blănuri, cu faţa acoperită de o mască demonică, a ieşit în faţa
duşmanilor. Speriaţi de pocnetele de bici şi sunetele asurzitoare ale talăngii
prinse de costum, vrăjmaşii au intrat în panică şi s-au retras. Astfel, Agnita a fost salvată.
În amintirea
acestei fapte de curaj a Ursulei, se sărbătorea anual în Agnita ziua Ursulei, cunoscută sub denumirea de Urzelntag.
Denumirea germană de Urzel poate
fi dedusă din cuvântul Urze însemnând
rest, zdreanţă, iar denumirea de Lolă,
care a fost adoptat de populaţia românească îşi are obârşia în cuvântul german Lale, Lole, însemnând nebun, smintit.
Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române denumirea de Lolă se referă la o femeie
lălâie, urât îmbrăcată.
COSTUMUL LOLEI
Elementul cel mai impresionat al costumului de Lolă îl
reprezintă masca, confecţionată dintr-o
sârmă deasă, în jurul căreia sunt prinse blăniţe de iepure, jder, vulpe sau
nurcă. În
partea din spate, legat de mască, cu o fundă colorată este prinsă o coadă
lungă, împletită din cânepă.
Cămaşa şi
pantalonii sunt confecţionate din fâşii textile de culoare neagră cusute pe un
material alb. De brăcinar sunt prinse la spate două tălăngi. Lola ţine în mâna
dreaptă un bici lung, împletit din piele şi cânepă, iar în mâna stângă o
zuruitoare şi un cleşte din lemn în care sunt prinse gogoşile.
Fiecare costum
de Lolă este marcat cu un număr şi o
insignă cu diferite simboluri al fiecărui grup pentru a putea fi
identificat.
SEMNE DE
RECUNOAŞTERE (1969 – 1990)
Organizate în grupuri, Lolele intrau în casele rudelor și cunoscuților, unde prin pocnete şi zgomotul talăngilor, alungau
spiritele rele.
Grupurile se distingeau unul faţă de celălalt printr-un
semn aparte. Lolele din același grup aveau prinse de mască
semne identice. Astfel, când se întâlneau două sau mai multe grupuri acestea se
recunoşteau între ele doar prin acest semn
de recunoaştere fiecare ştiind din ce grup făcea parte.
Confecţionat
diferit în fiecare an, semnul a fost singurul element al măştii, fiind realizat
în „cercurile de prieteni“ Kränzchen,
de către soţiile sau prietenele Lolelor. Pictate pe carton, piele şi stofă sau
brodate aceste semne erau folosite în scop distractiv având diferite simboluri:
„Broasca de Hârtibaci“ sau „Calul Guarreschanners“ o denumire dată în batjocură pentru agniţeni.
Semnul care înfăţişa un „picior în ghips“ a fost inspirat dintr-o situaţie
reală deoarece un membru al unui grup de Lole în ciuda faptului că avea piciorul rupt a participat la fugă. De
asemenea s-au mai folosit în realizarea semnelor diferite imagini cu jucării
(trenuleţul), în timp adunându-se foarte multe semne cu simboluri și semnificaţii diferite.
Alegerea
şi căutarea unor noi elemente a reprezentat pentru toate cercurile care le
confecţionau o provocare, acestea fiind în permanenţă într-un concurs privind
realizarea celui mai original, haios şi frumos semn de recunoaştere.
Datorită
emigrării saşilor din Agnita în Germania, în timp legăturile sociale în special
„cercurile de prieteni“ s-au destrămat, semnul pierzându-şi astfel utilitatea.
PARADA/ALAIUL
Personajele tradiţionale din parada Lolelor amintesc
de obiceiul înmânării lăzii de breaslă, Ladenforttragen,
de la vechiul la noul maistru. Ritualul era practicat în Agnita de fiecare
breaslă în parte, în ultima duminică a lunii ianuarie, sau în prima din
februarie.
Membrii breslelor începeau pregătirile pentru Lole,
imediat după sărbătorile de iarnă. Parada, anunţată de un grup de copii, ce
pocneau din bice, îmbrăcaţi în costum de Lolă, era însoţită, pe tot parcursul
desfăşurării procesiunii, de fanfara comunităţii. Lolele îşi apucau capetele de
bici formând un „lanţ” cu care înconjurau alaiul şi protejau lăzile de breaslă.
BREASLA CIZMARILOR
Parada era condusă de căpetenia breslei cizmarilor, Paradehauptmann
a cărui îmbrăcăminte era compusă dintr-o cămaşă albă prevăzută cu panglici
colorate şi pantaloni negrii a căror margine era cusută cu fir de aur. Pe cap
acesta purta o căciulă din blană de nurcă, iar în mâini mănuşi albe. În mâna
stângă ţinea o spadă iar în cealaltă un baston pe care îl manevra în timpul
paradei ca semn făcut lolelor - când îl ridica însemna că lolele aveau voie să
pocnească din bice, iar când îl ţinea în
jos era semnalul de întrerupere.
 |
Căpetenia
breslei cizmarilor, 1935
Arhiva
de imagini a Muzeului ASTRA
|
Căpetenia era însoţită de doi copii între 12-14 ani
simbolizând îngerii păzitori. Îmbrăcaţi în alb, pe cap cu o pălărie
colorată de formă triunghiulară aceştia ţineau în mâna stângă un steguleţ din
mătase roşie, brodat cu fir de aur iar în mâna dreaptă un baston împodobit cu
panglici colorate.Urmau două calfe şi două personaje care duceau cu rândul o pancardă din lemn Tartsch.
Coroana confecţionată din crengi de brad, Zweg, având în vârf căreia un măr şi un
clopoţel, care suna foarte plăcut la fiecare mişcare, reprezenta simbolul
breslei cizmarilor. Un
alt element specific îl reprezenta cana de cositor prinsă la baza coroanei. Urma lada de breaslă, purtată de bărbaţi îmbrăcaţi în
vechiul costum orăşenesc din Agnita - dolman, brâu cu şireturi, căciulă din
blană de jder sau pălărie cu bor lat din fetru.
Înaintea şi în
urma personajelor şi a elementelor simbolice erau purtate steagurile de
frăţietate şi de breaslă.
BREASLA CROITORILOR
Breasla
croitorilor era însoţită de două personaje tradiţionale mascate: căluţul croitorului şi Mummerl. Acesta era îmbrăcat într-o
costumaţie de culoare albă pe care erau aplicate două panglici încrucişate. Pe
faţă purta un voal iar pe cap o pălărie de forma unei coroane. În mâna stângă
acesta ţinea un baston iar în dreapta un bici cu care îndemna căluţul la un dans, în paşi de menuet.
Lada şi steagul de breaslă purtate de membrii breslei încheiau alaiul croitorilor.
Dansul căluţului-
breasla croitorilor, 1935. Arhiva de imagini a Muzeului ASTRA.
 |
Coroana
cu vulpi, breasla blănarilor, 1970
Arhiva de imagini a Muzeului ASTRA
|
BREASLA BLĂNARILOR
Breasla
blănarilor era însoţită de două reprezentări simbolice - coroana blănarilor şi ursul. Pe marginea
coroanei erau fixate patru vulpi, fiecare cu câte un jder în gură. La rândul
lor, jderii ţineau în dinţi câte un ou. Coroana era învârtită de doi bărbaţi,
dând impresia că vulpile ar fi în mişcare.
 |
Dansul Ursului, 1935
Arhiva de imagini a Muzeului ASTRA
BREASLA DOGARILOR
|
Cea de-a doua figură, personajul mascat în blană de urs dansa pe ritmurile
bătăilor de tobă ale ursarului.
 |
Înmânarea
lăzii – breasla dogarilor, 1935
Arhiva de imagini a Muzeului ASTRA
|
Breasla
dogarilor încheia parda. Aceasta era reprezentată de doi bărbaţi care învârteau
cu iscusinţă, un cerc de butoi pe care erau aşezate, în formă piramidală,
pahare pline cu vin. Costumul acestora era compus dintr-o cămaşă albă,
pantaloni negri trei sfert, ciorapi roşii până la genunchi, o căciulă şi un cordon
de culoare roşie cu o cataramă în formă de butoi. Dansul cu cercul
a fost introdus în cadrul breslei dogarilor din zona Sibiu, în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea.
 |
Învârtitul
cercului – breasla dogarilor, 1935
Arhiva de imagini a Muzeului ASTRA
|
FUGA LOLELOR
Festivitatea se
încheia în centrul localității, prin
intonarea Imnului Transilvaniei, Siebenbürgen
Land des Segens şi a urărilor de sănătate şi prosperitate în noul an.
Momentul culminant îl reprezenta ridicarea măştilor ca semn de recunoaştere a
participanţilor.
Organizate în grupuri, Lolele colindau din casă în casă, unde, prin pocnete
şi zgomotul tălăngilor, alungau spiritele rele. În fiecare casă se cânta şi se
permiteau anumite ghiduşii.
Noi, norocul vi-l
urăm,
Cu talangă şi cu
bice –
Griji, necazuri
alungăm.
Tot cu cântec şi
cu glume
Atunci când vă
vizităm –
Doar de bine vă
urăm.
Gogoşile şi
vinul sunt răsplata pentru urări. La plecarea din casă, Lolele îşi puneau în
cleşti gogoşi proaspete pentru a fi date trecătorilor. Pe străzi, acestea
învârteau admiratorii cu biciul, iar dacă erau recunoscuţi, ofereau, drept
recompensă, câte o gogoaşă.
Seara se deschidea balul organizat în cinstea Lolelor, la care luau parte
membrii alaiului înșoțiți de prietene și soții.
 |
Lole în Agnita (2011)
Foto: Camelia Stefan |
TEXTE:
Camelia Ştefan
Simona Malearov
Muzeografi
Muzeul ASTRA/ Compartimentul de Etnografie Săsească Emil Sigerus
FOTOGRAFII:
Arhiva de imagini a Muzeului ASTRA
Postări
