PROIECT: “Amintiri de carton... Harta orală a deportării romilor în Transnistria”
În anul 2017,
Centrul de Cercetări Culturale şi Sociale „Romane
Rodimata” Bucureşti, în parteneriat cu Muzeul ASTRA Sibiu, implementează
proiectul „Amintiri de carton... Harta orală a deportării romilor în
Transnistria”. Proiectul este co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural
Naţional, bugetul total este de 56922,5 lei, din care 7735 lei reprezintă contribuţia beneficiarului.
Activităţile
din proiect sunt evenimente cu oameni de poveste, care au zâmbit morţii şi i-au
supravieţuit. Astfel, scopul proiectului este acela de a aduce în atenţia
publicului un moment istoric incontestabil: Holocaustul romilor. Cercetăm,
monitorizăm şi consemnăm poveştile de viaţă, le prindem într-un tot care
compune o filă de istorie din perioada anilor 1940 şi le prezentăm într-o serie
de expoziţii de artă grafică în Sibiu, Bucureşti, Buzău şi Ilfov. Valorificăm
potenţialul cultural al comunităţilor, iar promotorii fac parte din comunitate,
inclusiv graficianul, monitorii de pe teren, precum şi specialiştii care
consemnează relatările.
Pornim de la
realităţile istorice potrivit cărora, în 1942, au murit aproape jumătate din
cei 25 000 de romi deportaţi din România în Transnistria. Peste 6.000 erau
copii. Suntem în etapa în care am cules deja în județul Sibiu și în județul Gorj
poveşti ale romilor care au trecut prin Holocaust. În plus, cercetările
documentare vin să demonstreze tot mai riguros existenţa acestui fenomen.
PERSOANĂ DE CONTACT:
Adrian Nicolae
FURTUNĂ
(Manager de proiect)
Tel.0743023223
Atunci, erau... copii.
SUPLIMENT DE COMUNICAT
 |
| Nume:
Căldărar Nicolae
Vârstă:86 de
ani
Localitate: Merghindeal,
județul Sibiu |
În susţinerea proiectului venim cu argumente scrise
precum Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului
în România, publicat în anul 2004, care subscrie persecuția evreilor și a
romilor din România din timpul regimului antonescian, în cadrul fenomenului
care poartă denumirea de Holocaust.
Conform „Sondajului de opinie privind Holocaustul din
România și percepția relațiilor interetnice“, efectuat de Institutul Naţional
pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, în mai 2015, doar
18% din populaţia României asociază Holocaustul cu persecutarea şi exterminarea
romilor.
Doar 20% din respondenții intervievați asociază „Ghetourile
și lagărele din Transnistria” cu Holocaustul. În același sondaj, la
capitolul „Percepții despre minorități” se arată că distanța socială (pe baza
scalei lui Bogardus) dintre populația majoritară și populația de etnie romă
este de 4,97 (unde 1 este cea mai apropiată relație acceptată cu o minoritate,
ca şi cu un membru de familie), iar 7 cea mai depărtată (nu ar trebui să vină
în România).
În studiul „De ce nu plâng...? Holocaustul Rromilor şi
povestea lui adevarată”, publicat în anul 2010, Adrian-Nicolae Furtună,
co-autor, tratează reprezentarea socială a deportării romilor în Transnistria
în rândul tinerilor romi.
Acesta arată că reprezentarea socială a deportării
romilor în Transnistria nu este una structurată, bazată pe informaţii clare, de
ordin istoric, factual, ci are la bază mai mult o serie de mituri, dat fiind că
până în anul 1990 romii nu au avut acces la crearea unei elite intelectuale și
artistice care să conserve memoria vitimelor.
Proiectul nostru se vrea o formă artistică şi culturală
de conservare a memoriei colective bazată pe realităţi istorice, aşa cum sunt
acestea prezente în memoria colectivă a supravieţuitorilor.
Postări
